1.1.Despre Dragoste
A mai zis:nu se găseşte dragoste mai mare decât aceasta,a-şi pune cineva sufletul pentru aproapele său.Dacă aude cineva cuvânt rău, adică întristător, putând să zică şi el la fel, şi se luptă să nu spună;dacă e asuprit şi îndură,şi nu răsplăteşte la fel – unul ca acesta îşi pune sufletul pentru aproapele.
Pentru avva Pimen, Patericul Egiptean
S-a dat odată poruncă la Sketis:postiţi nemâncând săptămâna aceasta.Din întâmplare au venit fraţi din Egipt la avva Moise,iar el le făcu niţică fiertură. Văzând vecinii fumul,le ziseră clericilor:
– Iată că Moise a încălcat porunca gătindu-şi. – Când vine vorbim noi cu el. Sâmbătă,clericii, ştiind marele trai al avvei Moise,i-au zis dinaintea mulţimii: avva Moise,ai călcat porunca oamenilor,şi ai păzit-o pe cea a lui Dumnezeu. Pentru avva Moise, Patericul Egiptean
Călătorind odată avva Macarie împreună cu fraţii prin Egipt, a auzit un copil zicându-i mamei sale:mamă,e un bogat care mă iubeşte şi eu îl urăsc,şi un sărac mă urăşte şi eu îl iubesc.Avva Macarie ascultă, minunându-se.Fraţii îi ziseră:
– Ce înseamnă cuvântul acesta, părinte,de te-ai minunat? – Domnul nostru este,zău aşa, bogat,şi ne iubeşte, iar noi nu vrem să ascultăm de El,iar vrăjmaşul nostru Diavolul e sărac şi ne urăşte,iar noi iubim spurcăciunea lui. Pentru avva Macarie egipteanul, Patericul Egiptean1.2 Despre frica de Dumnezeu A mai zis: socot că dacă omul nu-şi păzeşte inima cum trebuie, uită toate câte le-a auzit, nepăsător. Aşa că vrăjmaşul îşi găseşte loc în el, doborându-l. Tot aşa se stinge câte puţin candela îngrijită şi aprinsă, dacă nu i se pune ulei, şi apoi se înstăpâneşte întunericul asupra ei; ba mai mult, ci şi când îi dă târcoale şoarecele, ca să mănânce feştila, nu poate înainte de stingerea uleiului, dar dacă vede că nu mai are nu doar lumină, ci şi fierbinţeala şi-a pierdut-o, atunci vrând să tragă feştila, doboară şi candela, care dacă e de lut, se sparge, dar dacă e de aramă, stăpânul casei o găteşte iar. Tot aşa, dacă sufletul e nepăsător, câte puţin Duhul Sfânt se depărtează, până când la urmă i se stinge căldura, apoi vrăjmaşul nimiceşte însufleţirea inimii, prăpădind şi trupul prin răutate. Dacă acela este bine aşezat faţă de Dumnezeu, este doar târât spre nepăsare, iar Dumnezeu, milostiv fiind, pune în el frica de El şi gândul la cazne, făcându-l să fie treaz şi să aibă grijă pe viitor, cu multă hotărâre, până la venirea Lui. Pentru avva Orsisios, Patericul Egiptean
L-au întrebat câţiva părinţi pe avva Macarie egipteanul: cum de este trupul tău slab, fie mânci, fie posteşti? Iar bătrânul le spuse: vreascul cu care întorci spuza e mistuit de foc; la fel dacă îşi curăţeşte omul cugetul în frica lui Dumnezeu, frica de Dumnezeu îi mistuie oasele.
Pentru avva Macarie egipteanul, Patericul Egiptean
L-a întrebat un frate pe avva Cronie:
– În ce chip ajunge omul la smerenie? – Prin frica lui Dumnezeu. – Şi prin ce faptă ajunge la frica lui Dumnezeu? – După mine, să se înfrâneze de la tot lucrul, să se dedea trudei trupeşti, şi, după puteri, să se gândească la ieşirea sa din trup şi la judecata lui Dumnezeu. Pentru avva Cronie, Patericul Egiptean 1.3. Despre iertare
Un frate l-a întrebat pe avva Pimen:
– Dacă un om cade în greşeală şi se întoarce, este iertat de Dumnezeu? – Oare Dumnezeu care le-a poruncit oamenilor să facă asta, nu o va face şi El, cu atât mai mult? Că i-a poruncit lui Petru zicând „iartă de şaptezeci de ori câte şapte” (Matei 18, 22.). Pentru avva Pimen, Patericul Egiptean
Un frate l-a întrebat pe unul din părinţi:
– Cum aduce diavolul încercarea asupra sfinţilor? – Era unul din părinţi, pe nume Nicon, care locuia în muntele Sinai. Şi iată că a intrat unul în cortul unui faranit, şi, găsind-o pe fiica lui singură, s-a culcat cu ea, apoi i-a zis: spune „sihastrul, avva Nicon, mi-a făcut aşa”. Când a venit tatăl ei şi a aflat, a luat sabia, mergând asupra bătrânului. Când a bătut, bătrânul i-a deschis, dar când a întins sabia să-l ucidă, i s-a uscat mâna. Atunci faranitul s-a dus şi le-a zis preoţilor, care au trimis după el. Bătrânul s-a dus; după ce l-au bătut mult, au vrut să-l alunge. El însă i-a rugat: lăsaţi-mă aici, pentru Dumnezeu, ca să mă pocăiesc. Şi l-au despărţit de biserică pentru trei ani, poruncind ca nimeni să nu vină la el. Vreme de trei ani, în fiecare duminică venea la biserică să se pocăiască, şi se ruga de toţi: rugaţi-vă pentru mine. Mai târziu, s-a îndrăcit cel care făcuse păcatul, şi adusese ispita asupra sihastrului. El a adeverit la biserică: eu am făcut păcatul şi am spus să fie pârât robul lui Dumnezeu. Atunci s-a dus tot poporul să se pocăiască faţă de bătrân, zicând: – Iartă-ne, părinte, şi rămâi cu noi. – De iertat, fie-vă iertat, de rămas, nu mai rămân aici cu voi, fiindcă nu s-a găsit nici unul cu discernământ căruia să-i fie milă de mine. Şi aşa s-a dus de acolo. Iar bătrânul a spus: vezi cum aduce diavolul încercările asupra sfinţilor? Pentru avva Nicon, Patericul Egiptean 1.4. Despre ascultare
Dracul toate ar vrea să fie, numai ucenic nu.
Proverb românesc
1.5. L-a întrebat avva Isaia pe avva Pimen despre gândurile spurcate. Avva Pimen îi spuse: aşa cum o ladă plină cu haine, dacă cineva o lasă, putrezesc cu vremea, tot aşa şi gândurile, dacă nu le facem şi trupeşte, cu vremea pier, sau putrezesc. Pentru avva Pimen, Patericul Egiptean 1.6. Un frate l-a întrebat pe avva Pimen: – Mi-a rămas o moştenire; ce să fac cu ea? – Du-te şi peste trei zile vino, că o să-ţi spun. El veni, cum îi hotărâse bătrânul, care îi spuse: – Ce să-ţi spun, frate? Dacă-ţi spun „dă-o la biserică”, acolo se fac ospeţe. Dacă-ţi spun „dă-o neamurilor tale”, atunci n-ai răsplată. Dacă-ţi spun „dă-o săracilor”, eşti fără grijă. Deci fă ce vrei, nu e treaba mea. Pentru avva Pimen, Patericul Egiptean 1.7 L-a întrebat un frate: – Ce să fac? – Avraam, când a intrat în ţara făgăduinţei, şi-a cumpărat mormânt, şi prin mormânt a moştenit pământul. – Ce înseamnă „mormânt”? – Locul plânsului şi jalei. Pentru avva Pimen, Patericul Egiptean 1.8. A mai zis: oamenii vorbesc desăvârşit şi lucrează cel mai puţin. Pentru avva Pimen, Patericul Egiptean 1.9. L-a întrebat un frate pe avva Pimen: – Dacă-i dau fratelui meu puţină pâine sau altceva, demonii pângăresc fapta, ca şi cum ar veni din plăcere omenească. – Şi dacă vine din plăcere omenească, noi trebuie totuşi să-i dăm cele trebuincioase fratelui. Şi i-a spus pilda aceasta: – Doi plugari locuiau în acelaşi sat, iar unul dintre ei, semănând, a treierat puţine (roade) şi cu neghină, pe când celălalt, neîngrijindu-se să semene, n-a secerat nimic-nimic. Dacă vine foamete, care din cei doi va trăi? – Cel care a treierat puţine roade, şi cu neghină. – Aşa şi noi, să semănăm câte puţin, fie şi cu neghină, ca să nu murim de foame. Pentru avva Pimen, Patericul Egiptean 1.10. A venit un frate la avva Pimen în a doua săptămână a Postului Mare, şi i-a dezvăluit gândurile sale. Aflându-şi odihna, îi spuse: – Era cât pe ce să nu vin aici azi. – De ce? – Mi-am zis: „poate din pricina Postului Mare nu-mi deschide”. – Noi n-am învăţat să încuiem uşa cea de lemn, ci cea a limbii. Pentru avva Pimen, Patericul Egiptean 1.11. A mai zis că e bine să fugi de cele trupeşti. Căci omul aproape de lupta trupească e ca bărbatul aproape de o groapă foarte adâncă, pe care duşmanul îl azvârle uşor jos când vrea. Iar dacă e departe de cele trupeşti, e ca un om departe de groapă; chiar dacă duşmanul îl trage spre ea ca să-l îmbrâncească, până-l trage cu sila, Dumnezeu îi trimite ajutor. Pentru avva Pimen, Patericul Egiptean 1.12. Un frate l-a întrebat pe avva Pimen: – Dacă un om cade în greşeală şi se întoarce, este iertat de Dumnezeu? – Oare Dumnezeu care le-a poruncit oamenilor să facă asta, nu o va face şi El, cu atât mai mult? Că i-a poruncit lui Petru zicând „iartă de şaptezeci de ori câte şapte” (Matei 18, 22.). Pentru avva Pimen, Patericul Egiptean 1.13. Au mers unii bătrâni la avva Pimen şi i-au zis: – Ce zici, dacă vedem fraţi moţăind la liturghie, să-i îmboldim, ca să fie treji la priveghere? – Eu unul, dacă văd un frate aţipind, îi pun capul pe genunchii mei şi-l odihnesc. Pentru avva Pimen, Patericul Egiptean.
