Sfantul Nectarie este praznuit pe 9 noiembrie. Sfantul Nectarie s-a nascut pe 1 octombrie 1846, in Selibria (Tracia), din parinti Dimos si Maria Kefala. La Sfantul Botez a primit numele de Anastasie. Din cauza saraciei, este nevoit sa plece la varsta de 14 ani la Constantinopol ca sa lucreze. Muncea toata ziua, purtand haine ponosite si adeseori descult. Intr-una din zile s-a hotarat sa scrie si o scrisoare:
… Catre Domnul nostru Iisus Hristos, in cer Hristoase al meu,
Hainele mi s-au rupt, pantofii mi s-au stricat si mi-e frig. Din ce-mi da stapanul nu-mi ajunge nici de mancare. N-am reusit sa trimit aproape nimic mamei mele, care este saraca. Ce sa ma fac acum? Cum ies eu din iarna, Doamne? Ajuta-ma! Ma inchin Tie.
Robul Tau, Anastasie.
Temistocle, un om tare evlavios, care avea o pravalie cu tablouri si rame chiar peste drum de camaruta unde locuia Anastasis, il vede intr-o zi de iarna pe Anastasie mergand catre posta sa duca niste scrisori. Vazandu-l prost imbracat si fiindu-i mila de el, negustorul i-a cerut sa-i dea lui scrisorile, sa le duca, si sa se intoarca in casa. Uitandu-se printre scrisori, Temistocle a gasit si scrisoarea: „Catre Domnul nostru Iisus Hristos, in Cer.” Bucurandu-se de curatenia copilului, a deschis scrisoarea si dupa ce a citit-o a randuit ca baiatul sa primeasca toate cele de trebuinta, in taina, spre slava lui Dumnezeu.
Din copilarie a avut dorul de a-I urma lui Hristos in toate. Pe 7 noiembrie 1876 devine calugar, primind numele Lazar. Vietuieste ca monah in manastirea Nea-Moni din insula Chios. Un an mai tarziu, este hirotonit diacon de catre mitropolitul Gheorghe de Chios, primind numele Nectarie. In anul 1885, termina Facultatea de Teologie din Atena si este hirotonit preot la Alexandria. Cativa ani mai tarziu, in 1889, patriarhul Sofronie l-a hirotonit Mitropolit onorific de Pentapolis.
Apara si predica Evanghelia intr-un mod exemplar, incat atrage invidia celor apropiati, care priveau lucrarea sa ca pe o dorinta de a deveni patriarh al Alexandriei. Din cauza acestor invidii a fost alungat din scaunul arhieresc, revenind pentru o vreme in Atena. Cand a fost nedreptatit, el a indurat si a tacut. Cand a fost denigrat si umilit, a plecat inima in rugaciune si smerenie jertfelnica.
In perioada 1891 – 1894 a fost predicator, iar mai tarziu a fost numit director al Scolii ecleziastice Rizarios, din capitala Greciei. Iata cum il descria intr-o scrisoare unul dintre elevii sai: „… Cat de deosebit, de stralucitor este acest chip, de altfel atat de simplu si de smerit! Il vezi existand, traind in lume, comunicand cu ea si in acelasi timp simti ca el nu apartine lumii acesteia, ca nu are nimic comun cu ambitiile, cu asteptarile si cu visurile oamenilor obisnuiti care ne inconjoara. Se roaga neincetat, ziua si noaptea, se roaga pentru mantuirea lumii si tinde mereu fierbinte spre vesnica imparatie a lui Dumnezeu. Si cunoaste, ca nimeni altul, caile necunoscute ale acesteia. Bland si ingaduitor, ii iubeste pe toti si ii dezarmeaza pe cei vicleni cu privirea sa pura si nevinovata. Desi om trupesc, intruchipeaza in sine minunatul model al monahismului bizantin, monahismul fecioriei celei ingeresti. Este om, dar traieste in chip ingeresc. Dar oricat de multe ti-as scrie despre acest chip al smereniei, ma tem ca nu voi putea cuprinde multimea tainica a harismelor sale…”
Intre anii 1904 si 1907, pune bazele manastirii din insula Eghina. In decembrie 1908, la 62 de ani, Sfantul Nectarie pleaca de la conducerea Scolii teologice si se retrage in manastirea „Sfanta Treime” din Eghina, unde ramane pana la sfarsitul vietii. Si aici ii incuraja pe toti sa infrunte cu credinta problemele din fiecare zi si sa multumeasca lui Dumnezeu si pentru toate, chiar si pentru incercarile la care erau supusi.
Trece la cele vesnice din cauza unui cancer de prostata, pe 8 noiembrie 1920. Vreme de 20 de ani trupul Sfantului a ramas neatins. In 1953 trupul sau a fost scos din mormant si asezat in biserica manastirii din Eghina. Datorita minunilor savarsite la sfintele sale moaste, a fost trecut in randul sfintilor in anul 1961, cu zi de praznuire pe 9 noiembrie.
Sfantul Nectarie este chemat sa mijloceasca pentru tamaduirea omenilor de diverse boli, cu precadere cancerul. Darul facerii de minuni l-a primit de la Dumnezeu, datorita vietii sale curate, traita in smerenie, rugaciune si dragoste fata de aproapele. Prima minune a fost savarsita imediat dupa trecerea sa la cele vesnice. Atunci cand maicile de la Manstirea Eghina au venit sa pregateasca trupul sau neinsufletit. Au scos vesta de lana pe care o purta si au azezat-o pe patul vecin, unde se afla un paralitic. Imediat, paraliticul s-a ridicat din patul suferintei si a inceput sa mearga. Asadar, Dumnezeu prin sfintii sai daruieste leac pentru suferintele si bolile incurabile.
Cei care cauta tamaduire pentru diverse boli, se pot inchina moastelor Sfantului Nectarie si la Manastirea Radu Voda din Bucuresti, unde exista particele daruite in 2002 de un arhiereu grec.
Sursa: CrestinOrtodox.ro
