În casa creştinului este bine să existe cel puţin câteva cărţi foarte necesare. Vom aminti aici pe cele mai importante dintre acestea, pe care omul credincios trebuie să se îngrijească să le procure. În felul acesta el îşi va forma o mică bibliotecă pe care este bine să o aşeze aproape de colţul de rugăciune.
1. Biblie sau Sfânta Scriptură
Este cea mai importantă carte pentru un creştin. Ea nu poate lipsi din casa omului credincios. În Biblie aflăm istoria prezentei şi lucrării lui Dumnezeu în lume. Pe această istorie se întemeiază credinţa noastră. Biblia cuprinde Cuvântul lui Dumnezeu către oameni. Vom afla din Biblie cum a vorbit Dumnezeu către noi „în multe rânduri şi în multe feluri… prin prooroci, iar către Sfârşitul acestor vremuri – cum spune Sfântul Pavel – prin Însuşi Fiul…” (Evrei 1,1). Biblia se împarte în două părţi: Vechiul Testament care cuprinde istoria de până la Mântuitorul Hristos şi Noul Testament care cuprinde istoria Mântuitorului Hristos, faptele şi învăţătura Sa, precum şi istoria Bisericii la începuturile ei. Biblia este cartea de căpătâi a Bisericii. Folosul citirii Bibliei este nespus de mare. Mântuitorul însuşi ne spune ca omul „nu trăieşte numai cu pâine, ci şi cu Cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu” (Matei 4,4). Putem citi oricând din Biblie. Este bine să ne obişnuim ca dimineaţa şi seara înainte de culcare să citim puţin din Biblie, pentru ca gândul nostru să poarte peste zi un cuvânt sau o învăţătură a Mântuitorului, iar noaptea, mintea să odihnească, la fel într-un cuvânt al lui Dumnezeu. Nimeni, ştiutor de carte sau chiar neştiutor, nu poate să fie iertat dacă n-a citit măcar o singură dată Biblia sau cel puţin Noul Testament.
2. Cartea de rugăciune
Cartea de rugăciune cuprinde rugăciuni pentru diferitele trebuinţe ale creştinului. Există acum cărţi de rugăciuni, editate de Biserica Ortodoxă care conţin culegeri foarte bogate de rugăciuni, însoţite adesea de scurte învăţături pentru viaţa creştinului. Sunt rugăciuni de dimineaţă şi de seară, rugăciuni ce se pot spune înainte şi după masă, rugăciuni la începerea şi la sfârşitul lucrului, rugăciuni pentru călătorie, pentru sănătatea proprie, pentru cei bolnavi, rugăciuni pentru părinţi, pentru copii sau pentru soţi, rugăciuni la vreme de primejdie, rugăciuni pentru spovedanie şi pentru împărtăşanie şi multe altele. De-a lungul timpului, Biserica a adunat aceste rugăciuni de la oameni duhovniceşti şi le pune la îndemâna oricărui creştin pentru ca acesta să se folosească de ele în rugăciunile sale către Dumnezeu. Credinciosul se poate ruga lui Dumnezeu cu propriile sale cuvinte, din sufletul său, pentru necazul sau pentru bucuria sa. Cartea de rugăciuni ne vine în ajutor. Ea ne învaţă cum să ne rugăm, ne ajută să ne citim sufletul şi să găsim cuvintele potrivite. Rugăciunile pe care le citim din carte trebuie să le rostim ca fiind propriile noastre cuvinte. Rugăciunile acestea vin de la oameni luminaţi de Duhul lui Dumnezeu şi sunt foarte cuprinzătoare, dar mai ales foarte corecte. De aceea ele ne şi formează, ne ajută să descoperim rugăciunea adevărată.
3. Ceaslovul
Ceaslovul sau Orologiul este cea mai de seamă şi mai completă carte de rugăciuni a Bisericii. Numele acestei cărţi vine de la „ceas” sau „oră”, ea arătându-ne cum trebuie să ne rugăm în fiecare ceas al zilei sau al nopţii. Ceaslovul este deopotrivă o carte de slujbă trebuitoare preotului şi cântăreţului în biserică la săvârşirea slujbelor bisericeşti, dar şi o carte care cuprinde rugăciuni şi rânduieli ce pot fi folosite de creştini în casa lor şi în familie, potrivit învăţăturii Sfinţilor Părinţi, care numesc familia „o mică biserică”. Pe lângă rugăciunile la diferite trebuinţe, în Ceaslov găsim şi multe din rugăciunile care alcătuiesc slujbele bisericeşti, extrase din celelalte cărţi de slujbă ale Bisericii, acatiste şi paraclise – rugăciuni speciale -, sinaxarul cu sărbătorile şi sfinţii de peste an. „Ceaslovul este cartea de fiecare zi a tuturor celor ce preţuiesc rugăciunea şi desăvârşirea, a celor ce caută Împărăţia cerurilor şi dreptatea lui Dumnezeu”, cum scrie Părintele Patriarh Teoctist în prefaţa Ceaslovului tipărit în 1992.
4. Psaltirea
Psaltirea este şi ea o carte folositoare de suflet care nu poate lipsi din casa unui credincios. Este fără îndoială cea mai răspândită şi mai citită carte biblică. În lumea ortodoxă, Psaltirea este cea mai iubită şi cea mai des folosită carte. Ea cuprinde cei 150 de psalmi ai lui David grupaţi în 20 (douăzeci) de „catisme”. Psalmii îi găsim, desigur şi în Biblie, în prima parte a acesteia, Vechiul Testament. Uneori sunt publicaţi împreună cu Noul Testament. Trebuie ştiut că psalmii sunt rugăciuni sub forma de imnuri, de cântări, care exprimă întreaga bogăţie de trăiri şi sentimente ale omului în faţa lui Dumnezeu şi în faţa vieţii şi a lumii înconjurătoare. În psalmi relaţia dintre om şi Dumnezeu este foarte apropiată, intimă, dialogul este direct. Citirea psalmilor ajută pe om să se apropie mult de modul corect de a-L înţelege şi a-L simţi pe Dumnezeu şi pe sine în raport cu Dumnezeu, cu sine, cu cei din jur şi cu natura însăşi. El învaţă cum să vorbească cu Dumnezeu, cum să se roage, cum să mulţumească, cum să ceară iertare, cum să laude, cum să dea slavă, cum să se bucure, cum să se veselească…
Iată ce scrie despre aceasta Sf. Vasile cel Mare: „Cartea Psalmilor cuprinde în sine tot ceea ce este mai folositor în toate…, este o comoară de învăţături bune, punând la îndemâna fiecăruia, după sârguinţa lui, tot ceea ce îi este de folos. Ea vindecă rănile cele vechi ale sufletului şi aduce cât se poate de grabnic însănătoşirea celui de curând rănit. Îngrijeşte de cel bolnav şi păstrează întreg pe cel sănătos. Ea face ca patimile, care de-a lungul vieţii omeneşti caută să se cuibărească în suflete, să fie îndepărtate şi să se ajungă la crearea unei stări sufleteşti pline de bucurie şi de plăcere, care face ca în suflete să se nască cugetele cele înţelepte… Psalmul este liniştea sufletelor, răsplătitorul păcii, potolitorul gălăgiei şi al valului gândurilor. El face să slăbească mânia sufletului şi înfrânează pornirea către patimi, … împacă pe cei ce-şi poartă vrăjmăşie. Psalmul este alungătorul demonilor, aducătorul ajutorului îngeresc, arma pentru teama de noapte, linişte pentru oboseala zilei, pavăză şi mângâiere oamenilor credincioşi, iar pentru femeile credincioase una dintre cele mai potrivite podoabe. Ce nu poate învăţa cineva din psalmi? Măreţia bărbăţiei, exactitatea dreptăţii, însemnătatea înfrânării, desăvârşirea judecăţii, chipul în care trebuie să rabde şi tot ceea ce se poate spune despre lucrurile cele bune.”
De aceea, duhovnicii recomandă frecvent citirea Psaltirei. Există mănăstiri unde se citeşte Psaltirea neîntrerupt, zi şi noapte. Este bine ca citirea Psaltirei, după o rânduială zilnică sau pentru o anume împrejurare, să se facă cu binecuvântarea preotului duhovnic.
5.Vieţile Sfinţilor
Vieţile sfinţilor, istorisiri despre vieţile celor mai mulţi dintre sfinţii Bisericii noastre au fost adunate de timpuriu de către creştini pentru a le servi drept modele, drept amintire şi încurajare. Există şi în limba română adunate vieţile sfinţilor în douăsprezece volume, pentru fiecare lună câte un volum care cuprinde istorisirile vieţilor sfinţilor pomeniţi în toate zilele lunii respective.
6. Calendarul
Nu exista casă de creştini care să nu aibă un calendar, în care sunt trecute sărbătorile mari de peste an, posturile mari şi zilele de post din timpul unui an şi, desigur, sfinţii pe care Biserica îi pomeneşte în fiecare zi. Calendarul creştin ortodox este cel care ne arată ritmul şi pulsul vieţii bisericeşti. Pulsul vieţii creştinului este dat de pulsul vieţi Bisericii. Reperele principale ale vieţii sale de peste an ca şi ale programului său săptămânal sau zilnic sunt indicate de calendar. Pentru viaţa Bisericii ca şi pentru viaţa creştinului are o importantă deosebită pomenirea sfinţilor.
Într-adevăr, Biserica a rânduit de la început ca în fiecare zi a anului să se facă pomenirea unui Sfânt sau a mai multor sfinţi ai săi. Omul are nevoie de modele pentru a se ghida în viaţa sa. Modelele creştinului sunt sfinţii. Sfinţii trecuţi de Biserică în calendar pentru a fi pomeniţi şi pentru a servi drept model creştinilor aparţin celor mai diverse categorii: apostoli, evanghelişti, ierarhi, mucenici, cuvioşi, etc. Prin strădaniile lor de o viaţă sau printr-un singur gest bineplăcut lui Dumnezeu, sfinţii au primit darul sfinţilor al lui Dumnezeu, numărându-se printre cei ce se împărtăşesc de dumnezeiasca slavă. Prezenţa sfinţilor ne dă curaj. Ei sunt pentru noi mărturie că omul poate birui neputinţele şi ispitele vieţii, poate să se împlinească, poate să ajungă la Dumnezeu în ciuda atâtor obstacole care ţin de sine sau de lumea care-l înconjoară. Sfinţii sunt cei mai apropiaţi prieteni ai omului.
7. Proloagele
Iată o carte care se găseşte mai rar, dar care este foarte folositoare. Ea cuprinde pentru fiecare zi din an o serie de lecturi folositoare de suflet, ziditoare, între care mai întâi viaţa sfinţilor din ziua respectivă pe scurt unul sau mai multe cuvinte de învăţătură culese de la marii Părinţi şi Sfinţi ai Bisericii. Aşa încât credinciosul are rânduit a citi ceva folositor pentru sufletul său în fiecare zi.
Cartea Proloagelor şi-a împrumutat numele de la cuvântul prolog care pe lângă înţelesul de „cuvânt înainte” mai are şi înţelesul „cuvânt ales”, ea nefiind altceva decât o antologie, o culegere de cuvinte alese, de cuvinte folositoare. Proloagele sunt foarte vechi şi au fost cunoscute în toată lumea ortodoxă. În limba română le întâlnim răspândite foarte mult încă în secolele XVII-XVIII. În forma lor de astăzi au fost tipărite prima dată la Mănăstirea Neamţ în anii 1854-1855. Aceasta ediţie a fost retipărită de Editura Mitropoliei Olteniei în anul 1991.
8. Catehismul sau Învăţătura de credinţă
Catehismul sau cartea de învăţătură este cartea care explică pe scurt credinţa şi viaţa Bisericii şi a creştinului. Aflăm aici informaţii despre credinţa adevărată a Bisericii, despre slujbele Bisericii, despre datoriile credincioşilor, despre tot ceea ce trebuie să cunoască un credincios ortodox. Ea este cu atât mai folositoare acum cu cât o perioadă lungă de timp a lipsit religia din scoală şi foarte mulţi din credincioşii Bisericii nu cunosc ce trebuie să facă şi cum trebuie să facă lucrurile care ţin de calitatea lor de creştini. Este ca un abecedar al oricărui creştin. În ultimii ani Catehismul a fost retipărit de Patriarhia Română la Bucureşti în 1992, de Arhiepiscopia ortodoxa a Clujului în 1993, de Mitropolia Moldovei la Iaşi în 1996 şi de Episcopia Ortodoxă a Oradei în 1996.
9. Patericul
Patericul este una dintre cele mai răspândite şi mai populare cărţi ale spiritualităţii ortodoxe. Patericul conţine scurte istorisiri şi cuvinte pilduitoare din viaţa călugărilor, mai ales a sihaştrilor. Patericul este deja un gen literar aparte. El aparţine literaturii creştine mărturisitoare. În el aflăm mărturii vii despre cum au trăit şi au înţeles pe Dumnezeu oameni care s-au lepădat de lume, consacrându-şi toată viaţa lor căutării lui Dumnezeu. Avem multe paterice care provin din marile centre monahale ale Răsăritului ortodox. Cel mai cunoscut este Patericul egiptean. În limba română a fost tradus şi a circulat foarte mult. O ultima ediţie a apărut la Alba Iulia în 1990. Pe lângă acesta mai circulă în limba română: Patericul atonit, editat de Editura Anastasia în 1995, Patericul sinait, Patericul Solovetului… Avem şi un voluminos Pateric românesc datorat neobositului Ieromonah Ioanichie Bălan. Acesta din urmă este foarte necesar pentru istoria noastră spirituală.
Citat din Casa Creştinului – Ghid Practic al Creştinului Ortodox – Editura Bizantina
