Dialog imaginar iscat de expresia „prioritatea relației” între personajele P și C. P: Recitind „Ortodoxie și occident”, m-a provocat formula pe care a folosit-o Christos Yannaras: „prioritatea relației”… C: Mi-aduc aminte că el se referea la faptul că țările creștin-ortodoxe ca România și Grecia au o tradiție de cultură bizantină prizonieră culturii occidentale, care ne-a fascinat, ne-a cucerit șI ne domină. P: Da…Și această tradiție bizantină, oarecum pierită, nebăgată în seamă, totușI acționează în noi sub forma unor reflexe de existență. C: Ce reflexe? P: Faptul că suntem înclinați să nu respectăm legile de dragul relațiilor dintre oameni. C: Vezi că aici se descoperă prăpastia corupției în lumea noastră! P: Știu, dar vreau să vedem fața pozitivă, nucleul acela prețios de care ne vorbește Yannaras. C: Bine. Haide! P: Nucleul pozitiv e acela că noi, prin reflexul de a da prioritate relației cu omul, putem să înțelegem mai bine că dimensiunea spirituală pe care o conține comunitatea de dragoste a Bisericii creștin-ortodoxe, ar putea să aducă în spațiul dezbaterilor publice problematica sufletească și spirituală ca pe o problematică a societății întregi… C: Pentru că această problematică este dezbătută doar ca o problemă a indivizilor, ca o problemă de psihologie. P: Da… Yannaras susține că această prioritate a relației este rodul societății creștine bizantine (căzută sub turci) pe care au păstrat-o enclavele creștine grecești și țările creștine ortodoxe ca România. C: Înțeleg. Adică, ceva din intensitatea vieții creștine de atunci s-a imprimat în reflexele de viață ale societăților din țările creștin ortodoxe, care între timp, au marginalizat modul de viață creștin, ancorându-se în modernitatea occidentală liberală. P: Ideea este că, prin această tradiție de cultură bizantină, avem un nucleu de renaștere a unei viziuni despre viață prin care să câștigăm o libertate duhovnicească în raport cu problemele conjuncturale ale existenței… C: Relația aceasta de dragoste cu ceilalți implică deopotrivă o relație de dragoste cu obiectele, cu materia, cu natura, astfel încât viața, în ciuda dificultăților, să-și reveleze chipul de dar, de dar al lui Dumnezeu pentru noi… …………………………………………………………………………………… C: La început când ai pus problema expresiei lui Yannaras prioritatea relației, am intuit că mai aveai ceva în vedere… P: Da, aveam în vedere faptul că discuțiile și conferințele care s-au făcut atunci în 1995, cu Christos Yannaras la care au participat oameni ca: părintele Iustin Marchiș, A. Paleologu, S. Dumitrescu, păruintele Constantin Coman și alții, marcau o stare de spirit ce promitea să contamineze spațiul nostru public cu o autentică problematică spirituală, să impună în forul public prioritatea spirituală… C: Acum este ca și cum acele discuții nici nu s-ar fi purtat… P: Stau îngropate în cărticica publicată la „Editura Bizantină” de către părintele Constantin Coman… C: Și puțini știu despre aceste dezbateri… P: Le-am dezgropat noi acum discutând pe marginea lor.
Claudius Pepine Benone
