Suntem la sfârsitul toamnei. În fiecare an, în această perioadă, bunii nostrii mosi si stămosi, îsi făceau socotelile pentru anul care se încheia. Nu ca bogatul căruia ia rodit tarina, pentru a-si mări hambarele, ci doar ca o comparatie cu anii precedenti, ca o satisfactie pentru munca depusă un an de zile, ca învătăminte pentru anul care vine. Si, în linistea si pacea iernii care se apropia, trăia cu satisfactia muncii împlinite, mânca si bea din roadele muncii lui. Noi, cei de astăzi, din vremea internetului si a acestor multiple facilităti, mai trăim astfel de momente? Acum cincizeci, o sută de ani, nu aveau atâtea facilităti; astăzi le avem, ar trebui să fim mult mai linistiti. Suntem? Mai avem momente când terminăm o treabă, să-i zicem, să ne bucurăm de ea, să stăm tihniti un pic, înainte să începem alta? Nu prea cred. Începem o multime de proiecte, mergem grămadă cu toate, pe multe le facem prost, pe altele nu le terminăm deloc, desi initial am investit timp si energie cu ele. De ce asa? Oare nu pentru lăcomia noastră? Oare nu pentru un confort maxim pe care ni-l dorim, în pofida putinului cu care au trăit părintii ori bunicii nostrii, putin care pe noi nu ne mai multumeste? Ce-i de făcut? Întoarcerea la rădăcini, la obiceiurile bune ale înaintasilor nostrii. Dacă din punct de vedere alimentar ne-am săturat de produsele adăugate cu tot felul de elemente chimice, si căutăm acum produse cât mai naturale, asa trebuie să facem si cu restul vietii noastre. Să încercăm să o trăim cât mai simplu, într-o legătură cât mai strânsă cu Dumnezeu. Stim cu totii că înainte de a veni criza mondială, eram deja intrati într-o profundă criză spirituală. Aceasta a produs-o pe aceea. Criza mondială a fost cauzată de criza spirituală. De îndepărtarea omului de Dumnezeu. Omul a crezut că poate face cât mai multe – singur. Ori, linistea si bucuria de a număra toamna bobocii nu o poti avea astfel. Trebuie să ne cercetăm mai întâi pe noi însine; să vedem unde gresim fiecare dintre noi. Să vedem ce ne împiedică în aceasată toamnă să numărăm bobocii din curtea noastră. Si ca orice bun gospodar, să facem în asa fel încât, în anul care vine, să putem să ne bucurăm de ceea ce avem, chiar dacă este mai putin. Este clar că fiecare dintre noi putem face aceasta. Cum? Raportându-ne sincer si smerit la Dumnezeu. Căutându-L, punându-L pe El pe primul plan. Si toate celelalte se vor adăuga nouă, cu sigurantă..
