~ Personalități feminine în istoria țării: modele de credință, jertfă și curaj ~
Ultima postare din această campanie, în binecuvântată zi de 8 martie pentru toate femeile, i-o dedicăm unei doamne speciale pentru Biserica noastră, un model de jertfă și dragoste necondiționată.
Cea care a fost cunoscută ca „Mama Lucica”, Lucreția Teodora Gavrilă, s-a născut în anul 1933, într-o familie de mici boieri.
Încă din copilărie a manifestat o credință puternică și o iubire de Dumnezeu greu de întâlnit în sufletul unui copil. Deși nimeni nu ajuna în familia ei, refuza să se atinga de mâncarea de dulce în toate posturile de peste an, iar mersul la biserică în zilele de duminică și de sărbători erau pentru ea un obicei de la care nu se abătea încă de mică.
Despre parcursul vieții sale nu se știu prea multe – a avut doi copii, iar fiica i-a murit de tânără – însă cei care au cunoscut-o își amintesc de ultima parte a vieții sale cu un surâs pe buze și lacrimi în ochi.
„Câte colive va fi făcut, dacă pentru fiecare duminică, sărbătoare împărătească sau sfânt cinstit după rânduială în biserică, avea aceeași dragoste divină, neostoită în a o pregăti? Într- un an, mergând spre casă de la biserică, – era in luna decembrie – la un moment dat, spune :” o să fac colivă și pentru Sfântul Spiridon, că mi-e milă și de el” ; după rânduiala ei, făcuse pentru toți sfinții colive, până la Sf. Spiridon, zi care cădea in cursul săptămânii și care nu avea cruce roșie in calendar. Milă, câtă milă au sfinții pentru noi, dar câți dintre noi au „milă” pentru ei?” își amintește doamna Valentina Presler.
Mama Lucica a fost un model de bunătate, împărțind din puținul ei cu toți cei și mai în nevoie decât ea, spunând mereu „pentru Dumnezeu, tot ce-i mai bun, pentru că din ale Lui luăm și din ale Lui dăm”.
Din casa ei nu plecai fără prăjituri sau fructe, dar nici nemângâiat sau cu un sfat. Colive făcea și pentru cei de care nu se îngrijea nimeni, pomenindu-i pe toți în rugăciunile sale.
Deși trecuse de 80 de ani, a urcat Dealul Patriarhiei pentru a se înscrie în rândul celor care ajută la construirea Catedralei Mântuirii Neamului, iar suma de bani donată a fost pe măsura dărniciei sale.
A trăit o viață întreagă pentru Dumnezeu, iar El a chemat-o la El într-o zi măreață, a Eroilor. A trecut la cele veșnice în anul 2017, în dimineața sfintei zile de Înălțare.
De la ea, pe lângă modelul ei de dragoste și credință, ne-au rămas pentru fiecare sărbătoare împărătească sau sfânt cinstit, tipare pentru colivă, pe care s-a îngrijit să le adune de la măicuțele din diverse mănăstiri.
Vesnică să îi fie pomenirea!
Accesand link-ul de mai jos, o puteți asculta în interviul dat, în luna martie a anului 2017, pentru emisiunea România Creștină:
