Sfântul Ierarh Spiridon – apărătorul Sfintei Treimi şi tainic prieten al parohiei noastre
Până în ziua de astăzi, moaștele Sfântului continuă să facă minuni cu puterea lui Dumnezeu. El este cunoscut ca „sfântul călător“, deoarece papucii de mătase de pe tălpile sale se uzează în fiecare an și sunt înlocuiți la praznicul său.
În iconografia ortodoxă, Sfântul Ierarh Spiridon este reprezentat, uneori, ținând în mână o cărămidă. Care este povestea din spatele acestei reprezentări?
Ierarhii adunaţi la Sinodul de la Niceea (325), printre care se afla și Sfântul Spiridon, au clarificat învăţătura Bisericii, şi anume că Fiul este deofiinţă cu Tatăl, deci este Dumnezeu. Fără a se folosi de un limbaj sofisticat, episcopul Trimitundei de atunci, Sfântul Spiridon a demonstrat celor prezenţi cum Dumnezeu este unul în fiinţă, dar întreit în persoane. Astfel că, luat o cărămidă în mâna stângă şi le-a spus că, deşi este un singur obiect, ea este alcătuită din trei elemente: pământ, apă şi foc. Apoi cu mâna dreaptă a făcut semnul crucii şi a zis: „În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh“. După aceasta, strângând cărămida, în partea de sus a cărămizii s-a aprins foc, apa a început să curgă din partea de jos, iar lutul a rămas în mâinile lui. În urma acestei minuni, filozoful Evloghie, adept al lui Arie, s-a botezat și a devenit ortodox.
Până în zilele noastre, Sfântul Spiridon face minuni nenumărate cu cei care îl iubesc. Memorabilă este minunea petrecută la biserica noastră, în urmă cu aproape un secol. Această minune a fost povestită de doamna Ana Pascu, în cartea sa „Sfântul călător . Viaţa şi minunile Sfântului Spiridon”, apărută sub îndrumarea Părintelui Nicanor, Ieroschimonah la Chilia „Naşterea Maicii Domnului”, Schitul Lacu, Muntele Athos. „Slujitorii parohiei au susţinut întotdeauna o activitate filantropică şi socială intensă (…). Şi poate că aceste activităţi sociale, ca şi puternica viaţă comunitară din această biserică, se desfăşoară şi sub oblăduirea Sfântului Spiridon! Căci dacă în stânga se află o minunată icoană a Maicii Domnului cu Pruncul, în partea dreaptă a bisericii se găseşte o mare icoană îmbrăcată în argint a Sfântului Spiridon, moştenită de la vechea biserică, după spusele celei mai vârstnice enoriaşe, Lucreţia – Teodora, care îşi aduce aminte că, într-o vreme îndepărtată, a izbucnit un incendiu. Multe au ars atunci în biserică, dar nu şi această icoană, deşi se afla în partea afectată de foc… Nu se mai ştie când s-a întâmplat aceasta, dar amintirea întâmplării a rămas în tradiţia orală a bisericii.”
