Miercuri, 8 martie 2023, în biserica parohiei Sfânta Treime-Ghencea a avut loc conferința intitulată „Femei în închisorile comuniste”.
Acest eveniment a fost unul cu totul deosebit mai ales prin faptul că vorbitorii au fost două distinse doamne, Galina Răduleanu și Nina Moica, foste deținute polic, care au împărtășit celor prezenți din experiența personală în închisorile comuniste și au dat mărturie despre viața curată și sfântă a unor deținuți politici.
Galina Răduleanu s-a născut la 9 martie 1933 la Bălți, în Basarabia. Familia preotului Boris Răduleanu s-a refugiat în România în vara lui 1940, când trupele rusești au năvălit în Basarabia. În 1941, familia a revenit pentru scurtă vreme în locurile natale, dar s-a întors în România, după îngrozitorul măcel de la Cotul Donului. Galina Răduleanu a urmat cursurile Liceului „Gheorghe Lazăr”, dar în 1950, la 17 ani a fost eliminată din învățământ. O „prietenă” i-a sustras un carnețel care conținea comentarii critice la adresa lui Stalin. Printr-o minune, mai târziu reușește să reia liceul la fără frecvență, apoi urmează timp de 6 ani cursurile Facultății de Medicină din Cluj pe care a și absolvit-o, apoi pentru o vreme a lucrat ca medic în localitatea Poiana Mărului.
În martie 1960, tatăl este arestat și acuzat printre altele că a făcut catehizarea copiilor. În 23 septembrie 1960, Galina este arestată chiar în localitatea în care îți desfășura activitatea, Poiana Mărului. Câteva cărți, printre care și Biblia, îi sunt arse în curtea gazdei, lucrurile și celelalte cărți fiindu-i vândute (asta însemna confiscarea totală a averii). În același an este arestat și fratele Galinei Răduleanu, care avea 24 de ani și era student în anul IV la Facultatea de Fizică. Galina este anchetată la Securitatea din Uranus, apoi condamnată la 7 ani de închisoare pentru „discuții dușmănoase” (cu tatăl…). A trecut prin închisorile Jilava, Arad și Oradea fiind eliberată, ca și ceilalți deținuți politici, în 1964. După eliberare, la îndemnul tatălui său: „scrie ca să nu uiți”, a așternut pe hârtie ceea ce a trăit în iadul închisorilor comuniste. Manuscrisul a părăsit țara în 1966, fiind dus de o rudă apropiată în Franța. A revenit în țară abia în 1990, apoi după reluări a devenit primul volum de mărturisiri al Galinei Răduleanu, intitulat: „Repetiție la moarte…din spatele gratiilor”. În închisoare și-a propus să se specializeze în psihiatrie și a lucrat în acest domeniu până la 73 de ani. În 2022, a publicat al doilea volum: „Jurnalul unui psihiatru și nu numai, 1997—2007”. A fost urmărită pas cu pas de securitate, fapt pe care l-a aflat citindu-și dosarul de la CNSAS. Unul din numele sub care era urmărită era „Basarabeanca”.
Nina Moica s-a născut în 21 octombrie 1943 și a început cursurile liceale la Reghin. În 15 iunie 1959, după balul de absolvire a clasei a IX-a a fost arestată împreună cu altă colegă, Irina Cooș. Avea 15 ani și jumătate. Lotul în care a fost integrată era format din 21 de persoane, majoritatea tineri. Au fost acuzați că au pus bazale unei organizații anticomuniste. Membrii organizației s-au gândit să scrie familiilor deținuților politici din Reghin scrisori de compasiune, iar la scurt timp a fost arestat și tatăl, Petru Moica. Șeful de lot a primit 25 de ani de închisoare, Nina Moica și tatăl au fost condamnați la câte 20 de ani de închisoare pentru „crimă de uneltire contra ordinei sociale”. Regimul comunist i-a confiscat familiei Moica tot tatălui pământul pe care-l cumpărase muncind din greu. Condamnările au fost foarte mari pentru că era perioada de după 1956, după revoluția din Ungaria.
După trei luni de anchetă în arestul închisorii din Târgu-Mureș, Nina Moica a fost închisă la Jilava, Botoșani, Arad și Oradea. Fiind minoră, aproape un an a fost izolată total de celelalte deținute. După trei ani de închisoare, mama, care era singura din familie în libertate, a făcut recurs în supraveghere. Tribunalul Suprem i-a redus pedeapsa Ninei Moica de la 20 de ani muncă silnică, 8 ani degradare civică și confiscarea averii personale, la 12 ani de închisoare corecțională și 5 ani interdicție corecțională.
După 5 ani de pușcărie grea, la 24 iunie 1964, a ieșit din închisoare, moment în care a revăzut-o și pe prietena sa Irina Cooș, pe care nu a mai întâlnit-o de la arestare. A fost silită, ca toți deținuții politici, să semneze o declarație în care se angaja să nu spună nimic din ce a văzut și ce a pățit în închisoare. Nu a mai fost reprimită în liceu, la zi sau seral. A reușit să urmeze cursurile liceale doar la fără frecvență. Citindu-și dosarul de la CNSAS a descoperit notele informative date la securitate de prieteni și cunoscuți până în 11 decembrie 1989.
