DESPRE RUGACIUNE
S-a scris multa literatura despre rugaciune, despre puterea, despre valoarea, despre necesitatea rugaciunii, despre cat de des trebuie sa ne rugam, despre cum trebuie silita mintea sa fie atenta la cuvintele rugaciunii, despre cum, prin chemarea neincetata, Hristos vine si Se salasluieste in inimile adevaratilor Sai ucenici.
In zilele noastre, crestinii se roaga putin. Considera ca e de-ajuns sa zica in graba „Tatal nostru” si inca doua-trei rugaciuni scurte, ca sa aiba cat mai mult timp pentru celelalte treburi. Rugaciunea nu mai este pretuita la justa ei valoare si de aceea oamenii, stand departe de rugaciune, stau departe de Dumnezeu.
Lumea in care traim este o lume atat de apasatoare tocmai pentru ca oamenii nu se mai roaga. Oamenii renunta la calea randuita de Dumnezeu pentru ca lucrurile sa mearga spre bine si se multumesc sa constate raul. Rugaciunea este viata sufletului. Viata nu poate fi inlocuita de nimic. Oamenii cauta o relatie cu Dumnezeu extrem de personala, atat de personala incat nu vor sa se mai roage: vor sa comunice atat de direct cu Dumnezeul in care cred incat nu mai au nevoie de rugaciune. Ei vor sa simplifice relatia dintre Dumnezeu si creaturile Sale printr-o relatie foarte rece: Dumnezeu ar trebui sa aiba grija de oameni, sa vada tot ce le lipseste, pentru simplul fapt ca ii iubeste. Si oamenii nu trebuie nici macar sa Ii multumeasca pentru binefaceri, cu atat mai putin sa I le ceara. Chiar daca oamenii vor o astfel de relatie cu Dumnezeu, Dumnezeu nu le poate face pe plac. Omul a fost creat de Dumnezeu pentru a se bucura de frumusetea raiului, pentru a gusta vesnicia. Omul nu se poate mantui fara rugaciune. Rugaciunea este limba raiului. Cine refuza rugaciunea, refuza raiul.
Oamenii vor sa dobandeasca raiul, dar evitand rugaciunea. O astfel de pozitie este contradictorie. Raiul este Imparatia lui Dumnezeu. Cine confunda raiul cu un loc lipsit de griji, „unde nu este durere, nici intristare, nici suspin”, si unde iti poti implini dorintele fara a te mai teme de moarte, nu a inteles credinta crestina.
A crede in Dumnezeu inseamna a vorbi cu El asa cum Domnul o cere. Sfanta Scriptura este plina de povatuiri legate de rugaciune.
Este de neinteles cum de exista crestini care stiu foarte bine ce valoare are rugaciunea, crestini care se pricep sa le vorbeasca altora despre rugaciune si totusi ei insisi nu se roaga. Viata crestina fara rugaciune este viata pagana. Este o viata din care este exclus Dumnezeul cel viu pentru a fi inlocuit cu un idol surd, dupa chipul si asemanarea omului patimas. Iata ce spune parintele Calistrat despre rugaciune:
***
Sfintii Parinti invata ca rugaciunea este imparateasa tuturor faptelor bune. Troneaza deasupra tuturor pentru ca este puntea de legatura intre om si Dumnezeu, este glasul viu al constiintei. Rugaciunea este starea in care omul isi muta mintea de pe pamant la cer, rugaciunea este singura care il urca pe om pana la tronul lui Dumnezeu, este singura care ajunge si sparge cerul, este legatura, unitatea intre duh si materie. Un lucru consemnat despre sfanta rugaciune este ca rugaciunea nu poate fi inlocuita cu nici o alta fapta, nu poate fi substituita prin nimic altceva. In materie de spiritualitate, Mantuitorul Iisus Hristos este Cel Care ne cere si spune: „Privegheati si va rugati sa nu cadeti in ispita…”; iar Apostolul Pavel spune „Ne incetat va rugati”. Privegherea si rugaciunea sunt doua arme cu care sufletul se inaripeaza.
Rugaciunea incalzeste inima, inima incalzeste sufletul, sufletul pazeste mintea, iar mintea pazita, cum spunea parintele Staniloae, poate sa urce pe multimea faptelor bune si, cand intalneste norul Duhului Sfant chemat prin rugaciune, ea se rapeste si nu mai gandeste omeneste. Sfantul Apostol Pavel consemneaza: „Nu stiu daca am fost in trup sau in afara de trup, dar stiu ca am fost rapit pana la al treilea cer, unde ochiul n-a vazut, mintea nu pricepe, urechea nu poate sa auda si limba nu poate sa vorbeasca”.
Mantuitorul spune clar in Evanghelie: „Cereti si vi se va da, bateti si vi se va deschide, cautati si veti afla”. A cauta inseamna a te ruga, a bate inseamna a te ruga, a insista inseamna a te ruga; si avem pilda din Evanghelie in care acea femeie a sacait atat de mult pe judecator, pana i-a facut dreptate. Si tot in Sfanta Scriptura e consemnat: „Daca stiti ce cereti cand va rugati, si ce vreti, veti primi si veti avea”. Ca dovada, credinta numai cat un sambure de mustar e in masura sa mute muntii. Este o esenta a Sfintei Liturghii care spune clar ca noi insine si unii pe altii si viata noastra lui Hristos Dumnezeu sa o dam; sa-I dam viata nu prin altceva, decat prin rugaciune.
Sunt crestini care nu se roaga, iata mai jos cateva din motive pe care le consideram a fi si cauze ale acestei situatii.
1. Timpul. In permanenta intalnesc oameni care spun: „Nu am timp”; iar raspunsul meu a fost urmatorul: „Cate minute ai creat tu in univers ca sa ti le atribui tie si sa spui ca e timpul tau? Timpul este numai al lui Dumnezeu. Si asa, din tot cat ti-a dat, trebuie sa-i dai si lui macar cum spunea fariseul in Evanghelie zeciuiala, un minut la o ora, daca nu zece minute la o ora, in care sa se vada ca incerci sa concretizezi comunicarea cu Dumnezeu.”
2. Neobisnuinta cu rugaciunea. Omul e invatat sa se inchine din rutina. E invatat sa zica din fuga „Doamne-ajuta!”, indiferent ca e la furat, la serviciu sau intr-o calatorie. El isi atribuie acea rugaciune scurta, „Doamne, ajuta-ma sa reusesc…”, si prin asta crede ca a spus tot.
3. Lipsa de patrimoniu cultural bisericesc. Inca nu exista la indemana credinciosilor acel material pedagogic, desi librariile si bibliotecile sunt pline de carte religioasa, care sa fie pe invatatura sau pe mintea crestinului, ca un abecedar al dreptei credinte cum sunt cartuliile alea, zece sau unsprezece ale parinte lui Cleopa care da diferite pilde practice. Adica niste abecedare de credinta.
SURSA: www.crestinortodox.ro
