Preot Ion Grădincea
În duminica a patra după Paști Biserica face citire din Noul Testament despre vindecarea celui bolnav, paralizat, de la scăldătoarea Vitezda, într-o zi de sărbătoare pentru evrei (Ioan 5, 1-15)
Două idei importante se evidențiază: cinstirea zilei de duminică în timpurile de astăzi și expresia nu am om!
I. Pentru poporul evreu sabatul însemna comemorarea ieșirii din robia Egiptului. Pentru creștini duminica însemnă ieșirea din robia pacatului, prin Înviere. Pentru că duminica este reactualizarea săptămânala a Paștelui. Astăzi însă duminica s-a transformat în weekend. A devenit, din păcate minivacanța săptămânală în care, fie lenevim într-un repaus total, fie căutăm distracții, sporturi, fie muncim fără oprire, la țară, la camp, în casă. Dacă nu mai vrem să auzim glasul Bisericii, ar trebui, cel puțin, să ne amintim cum sărbătoreau parinții noștrii. Dacă noi nu sărbătorim creștinește duminica, atunci de unde să știe copiii noștrii cum să cinstească ziua de odihnă? Peste o generație va fi normal să fie doar weekend, și nu duminică.
II. Nu am om! Nu ai om? Ai pe Dumnezeu! Nu ar trebui să avem nevoie disperată de oameni, nu în ei să ne punem nadejdea. Degeaba astepta slabanogul din Evanghelia de azi un om. Salvarea, vindecarea lui, a venit de la Dumnezeu. De la Iisus Hristos, pe care Pilat L-a aratat: Ecce homo! El sa ne fie Omul!
Atenție: din câți bolnavi erau acolo, doar pe acesta l-a vindecat. Și noi putem fi aleși dacă ne aflăm mereu unde trebuie: în biserică; pentru că scăldătoarea este comparată de sfinții părinți cu Biserica. Însă nu putem ignora nici indiferența, un păcat de atunci și de acum: timp de 38 de ani nu l-a ajutat nimeni să intre primul în apă. Biruise legea, dar dispăruse dragostea. Nu se întâmplă și nouă, oare, astăzi, la fel?
Nu ai om? Ai pe Dumnezeu!
