Creştinii Ortodocşi se vor afla la 16 martie 2014 în Duminica Sfântului Grigorie Palama, a doua duminică a Postului Mare. Duminica aceasta a fost instituită odată cu canonizarea oficială a Sfântului Grigorie Palama în 1368 (Tomos sinodal din 1368- PG 151, 711D- Cf. J. Meyndorff, Introduction a L’etude de Grigorie Palamas). Ca text imnografic s-a utilizat oficiul redactat de patriarhul Filotei, prieten al lui Palama şi autor al Vieţii sale (Filotei al Constantinopolului, Lauda Sf. Grigore Palama), completat de canonul unui anume Gheorghe, necunoscut altfel. Pe lângă acest oficiu liturgic tot atunci s-a adăugat Synodikon-ului Ortodoxiei proclamarea „veşnicei pomeniri” a fericitului Grigorie, arhiepiscopul Tesalonicului, care venea să completeze numeroasele adaosuri ale formulelor palamite privitoare la distincţia dintre fiinţa şi energiile lui Dumnezeu, şi condamnările lui Varlaam, Achindin şi ale celorlalţi adversari ai isihasmului. Canonizarea Sfântului Grigorie Palama şi instituirea, sărbătorii sale în a doua duminică a Postului Mare, îndată după Duminica Ortodoxiei, consacrau deciziile celor două Sinoade isihaste de la Constantinopol, din anii 1341 şi 1351, drept însăşi expresia Ortodoxiei şi a marii tradiţii dogmatice bizantine. Sărbătoarea Sfântului Grigorie era rânduită astfel alături de cel al restaurării sfintelor icoane, ocupând împreună cu el un loc privilegiat şi semnificativ în cursul anului liturgic. Fiecare duminică a Postului Mare are propria temă care poate fi istorică sau spirituală. Tema acestei duminici este aceea că omul se poate îndumnezeii prin harul lui Dumnezeu din Duhul Sfânt. Sfântul Grigorie Palama (prăznuit în 14 noiembrie) este cel care a adus mărturie asupra faptului că prin rugăciune şi post, fiinţele umane se pot alătura luminii necreate a gloriei divine a lui Dumnezeu încă din această viaţă. După canonizarea sa din 1368, a fost stabilită o a doua prăznuire a Sfântului Grigorie Palama pentru a doua duminică din Postul Mare, sub numele de triumful Ortodoxiei. Practic, este prăznuită condamnarea oponenţilor Sfântului Grigorie şi acceptarea de către Biserică a învăţăturilor sale. Biserica a rânduit ca în această a doua duminică a Sfântului şi Marelui Post să fie pomenit Sfântul Grigorie Palama pentru a ne arăta că dreapta credinţă, prăznuită în mod deosebit în prima duminică a Postului Paştilor, nu este o credinţă teoretică, ci este credinţa prin care dobândim lumina şi viaţa veşnică din Împărăţia Cerurilor. Numai dacă avem dreaptă credinţă şi dreaptă vieţuire, prin rugăciune şi pocăinţă necontenită, ne luminăm sufletul şi trupul, împărtăşindu-ne de harul dumnezeiesc sfinţitor şi mântuitor, pentru a dobândi slava cerească a Împărăţiei Preasfintei Treimi. Sfânta Evanghelie din această duminică ne istoriseşte despre Vindecarea Slăbănogului din Capernaum. Acest oraş se afla lângă Lacul Ghenizaret (Marea Galileii) şi era unul dintre cele mai rodnice şi populate ţinuturi din Palestina. Mântuitorul Hristos a făcut acolo multe minuni. Minunea vindecării slăbănogului din Capernaum are loc la începutul celui de-al doilea an de propovăduire a Mântuitorului. El revenise în Capernaum după o călătorie misionară şi se odihnea într-o casă. Oamenii, aflând de întoarcerea Lui, au năvălit umplând curtea casei şi strada, dornici de a asculta învăţătura Sa. Casele din vremea aceea din Palestina aveau acoperişurile plate. Prietenii slăbănogului, patru la număr, l-au adus pe bolnav la Hristos, dar neputând să intre în casă din cauza mulţimii, au făcut o spărtură în acoperiş prin care l-au coborât pe suferind. Văzând Iisus credinţa şi dragostea lor pentru acel om neputincios, i-a spus acestuia: „Fiule, iertate îţi sunt păcatele tale”. De faţă erau şi cărturari, şi farisei, care nu-L iubeau pe Iisus şi voiau să-I facă rău, iar când au auzit acestea, au început să cârtească, zicând: „Numai Dumnezeu are puterea de a ierta păcatele”. Atunci Iisus, care cunoştea gândurile lor, i-a mustrat zicându-le: „De ce cugetaţi cele rele în inimile voastre? Ce este mai uşor a zice slăbănogului: Fiule, iertate îţi sunt păcatele! sau Scoală-te, ia-ţi patul tău şi mergi la casa ta!?” Apoi, adresându-se slăbănogului, i-a spus: „Scoală-te, ia-ţi patul tău şi umblă!” În acel moment, slăbănogul s-a ridicat şi, luându-şi patul său, a început să meargă, încât toţi cei de faţă au rămas uimiţi şi au adus slavă lui Dumnezeu. .
