Seria de conferințe „Lumina credinței în închisorile comuniste” se va desfășura la 9 martie 2021, orele 17,00, la Biserica „Sf. Treime-Ghencea”, în cadrul Zilei Deținuților Politici Anticomuniști din perioada 1944-1989.
Conferințele susținute vor dezvălui pagini din istoria recentă, scoțând în evidență faptul că o modalitate importantă de rezistență împotriva regimului opresiv comunist a fost credința.
Peste 2 milioane de români au suferit în perioada 1944-1989 și o parte dintre ei au murit în chinuri, în anchete, din cauza condițiilor grele în închisoare sau la puțină vreme după eliberare. Promovând ateismul și materialismul științific, comunismul a încercat să distrugă credința creștină. Printre victimele terorii comuniste se află cei peste 1800 de preoți ortodocși, care au fost arestați, anchetați, aruncați în închisori, în lagărele de muncă. La Canalul Dunăre—Marea Neagră era chiar brigada preoților.
Au fost închiși monahi și monahii, profesori de teologie, studenți, intelectuali creștini. Membrii „Rugului Aprins” de la Mânăstirea Antim au fost condamnaţi la ani grei de închisoare. Părintele Daniil—Sandu Tudor, care a primit moarte mucenicească la Aiud, Părintele Sofian Boghiu, Părintele Benedict Ghiuș, Părintele Roman Braga, Părintele Vasile Vasilache și fratele său, Părintele Haralambie, mort în închisoare, Părintele Adrian Făgețeanu, Părintele Arsenie Papacioc, Părintele Felix Dubneac, Preot Profesor Dumitru Stăniloae, Părintele Bartolomeu Anania, Părintele Antonie Plămădeală, Preot Nicolae Bordașiu.
În alte loturi, au fost condamnați la închisoare: Preotul Gheorghe Calciu-Dumitreasa, Preotul Dimitrie Bejan, care a fost închis și în lagărele sovietice, Preotul Constantin Voicescu, Preotul Ilie Imbrescu, Preotul Constantin Sârbu, Preotul Ilie Lăcătușu, Părintele Arsenie Boca, Preotul Nicolae Grebenea, Nicolae Steinhardt, viitorul monah de la Rohia, Preotul Constantin Galeriu, Preotul Boris Răduleanu și mulți alții.
Părintele Constantin Galeriu, care și-a pus „viața în slujba lui Hristos”, a suferit în timpul comunismului, fiind închis pentru activitatea sa misionară. Autoritățile comuniste l-au arestat în 16 august 1952 fiind condamnat și purtat prin penitenciare și în lagărul „Peninsula” de la Canalul Dunăre-Marea Neagră, până în 26 octombrie 1953.
Preotul paroh Gheorghe Lungu, tatăl Părintelui Alexandru, la 24 de ani, a fost condamnat la închisoare pentru „uneltire contra ordinii sociale”. A fost închis alături de Preotul Mihai Alionte și 16 țărani, după ce a săvârșit Sf. Liturghie la procesiunea pentru ploaie, la fântâna Sf. Filofteia din comuna Gruiu.
George D. Popa a suferit ca deținut politic atât în perioada concentraționară, cât și după eliberare, în anii grei ai dictaturii socialiste. Într-o „închisoare mai mare”, cum era România în timpul comunismului, dosarul de deținut politic cântărea foarte greu și distrugea destine. Volumele sale memorialistice dezvăluie o parte de adevăr și se constituie ca un mesaj pentru generațiile viitoare.
Poezia, ca și rugăciunea, a învins moartea, a activat resurse interioare nebănuite. În universul carceral, poezia a fost argumentul ființei sensibile în fața neantului. Eugenia Indreica Damian a creat cu talent poezii care au mângâiat sufletele năpăstuite ale femeilor de la închisoarea Mislea. Datorită Aspaziei Oțel-Petrescu aceste texte s-au salvat, fiind scoase la lumină, în volumele sale de memorii.
Prin decretul 410/28 octombrie 1959 s-a dat o lovitură grea vieții monahale din România. Au fost închise 62 de mânăstiri, numărului monahilor și al monahiilor s-a redus. Cei sub 50 de ani au fost obligați să intre în viața civilă.
Maica Versavia, stareță la Schitul Rogozu, a rămas singură, după alungarea celor 100 de maici, în 1960. A stat la schit 30 de ani, a adunat ajutoare să refacă biserica și a trăit bucuria de a vedea mănăstirea redeschisă, în 1990, după căderea comunismului.
În nicio epocă istorică nu s-au dărâmat atâtea biserici și mănăstiri. Începută distrugerea cu dinamitarea Catedralei Hristos Mântuitorul din Moscova, ea a continuat în România lui Ceaușescu prin planul de sistematizare al capitalei. Au fost distruse, translate sau ascunse între blocuri 22 de biserici și mănăstiri. Mănăstirea Văcărești „bijuterie a vechii arhitecturi românești” în stil brâncovenesc, a fost dărâmată chiar în ziua de Crăciun a anului 1986.
Părintele Constantin Voicescu a reușit să salveze biserica Sapienței. Se propusese mutarea bisericii Mihai-Vodă chiar pe locul acestei bisericuțe, s-a primit și hârtie de demolare, dar „ am scăpat, cu ajutorul lui Dumnezeu” scrie părintele.
Deținuții politici au rezistat în închisori, prin reperele creștine: Crucea, Sfintele Taine, rugăciunea. Unii dintre cei închiși au avut curajul să apere ortodoxia, credința străbună chiar cu prețul vieții și au fost numiți Sfinții închisorilor.
