Latura Decapoliei altadata era impartita in doua. Cea aproape de Galileea, in Palestina, care se pomeneste de Sfantul Evanghelist Matei, zicand: Dupa Dansul au mers multe popoare din Galileea si din cele zece cetati; iar alta, cea mai de pe urma, o mica latura in pamantul Isauriei, care se numea tot Decapolia. Dintr-acea Deca-polie a Isauriei a fost Cuviosul Grigorie, invatatorul acestui Cuvios Ioan, a carui pomenire se face acum.
Acest sfant Ioan, din tinerete lasand lumea si iubind pe Hristos, a mers la cel mai sus pomenit invatator Grigorie Decapolitul si de dansul a fost tuns in randuiala monahiceasca. Si petrecea cu el, nevoindu-se in toate si bineplacand lui Dumnezeu. Si a ajuns in atat de mare smerenie si ascultare si in asa sarguinta spre tot lucrul bun, incat singur invatatorul lui, Sfantul Grigorie, se bucura de el si slavea pe Dumnezeu. Iar cand raucredinciosul imparat Leon Armeanul, a innoit eresul luptarii de icoane si a ridicat prigonire asupra Bisericii lui Hristos, in acea vreme acest cuvios Ioan a mers in Bizant, pe langa Sfantul Grigorie invatatorul sau, impreuna si cu Sfantul Iosif, scriitorul de cantari. Si umbland prin cetate, intarea pe cei dreptcredinciosi ca sa stea in dreptcredincioasa marturisire. Dupa aceea Iosif a fost trimis la Roma, la care n-a ajuns, pentru ca a cazut in mana ereticilor si a fost tinut in legaturi in Creta. Iar Cuviosul Grigorie Decapolitul, dupa trimiterea lui Iosif s-a mutat catre Domnul. Iar Cuviosul Ioan, ramanand in Bizant, se nevoia in ostenelile cele obisnuite, ingrijindu-se nu numai pentru a sa mantuire, ci si pentru a celorlalti.
Dupa catava vreme,liberandu-se fericitul Iosif din legaturi si intorcandu-se in Bizant, Cuviosul Ioan s-a dus catre Domnul, ca sa-si ia plata pentru ostenelile sale, si a fost ingropat de mainile lui Iosif, langa mormantul Sfantului Grigorie, parintele sau. Dupa aceea, s-a mutat in alt loc, despre care in viata Sfantului Iosif scriitorul de cantari, se scrie astfel: ?Iosif, intrand in cetate, n-a gasit intre cei vii pe iubitul sau parinte, pe Sfantul Grigorie Decapolitul, caci se dusese catre Domnul. A vazut numai pe fericitul Ioan, ucenicul lui, si a plans mult dupa parintele sau Grigorie, caci nu s-a invrednicit sa-1 vada iarasi viu. Si a petrecut langa mormantul aceluia, impreuna cu parintele Ioan, dar nu dupa multa vreme s-a dus si Ioan catre Domnul si 1-a ingropat Iosif aproape de Sfantul Grigorie. Dupa aceea, Cuviosul Iosif s-a mutat in alt loc. Si era acel loc afara din cetate, deosebit si linistit, nu departe de biserica Sfantului Ioan Gura de Aur, unde salasluindu-se, a zidit o biserica in numele arhiereului lui Hristos, Nicolae, si a mutat acolo moastele aman-duror parintilor, ale lui Grigorie si ale lui Ioan”.
