Nașterea Domnului reprezintă o mare bucurie pentru toși creștinii. Un plus de spiritualitate îl dau icoanele care reprezintă acest moment de bucurie al creștinătății. Prezentăm un text luat din cartea „Noi și icoana” scrisă de Sorin Dumitrescu, text care ar putea îmbogății cunoștințele noastre despre virtuțile teologice ale icoanei; este vorba despre modul în care sunt zugrăvite stâncile în icoanele cu subiectul Nașterii Domnului.
”…Formele de relief specifice toposului evanghelic sunt cuprinse, toate, de aceeași fervoare sacramentală, de același entuziasm al sfințeniei care-și împraștie mireazma nepământeană fără discriminări, nepărtinitor, de la aureolele sfinților până în măduva rocilor, până în moleculele vizibilului. Modelul acestui peisaj personalizat – stânca-val – nu reprezintă forma unui relief indiferent și, cu atât mai puțin, animat. Modelul ei nu poate fi întâlnit în universul vizibil, ci în realitatea lăuntrică, în priveliștea subiectivă care formează cadrul intim al persoanei. Stânca-val (…) simbolizează plastic relieful existentului îmbunătățit după chipul și asemănarea persoanei. Ca un adevărat nume predicativ al icoanei, el sporește identitatea persoanelor sfinte care constituie subiectul compoziției. În icoane, formele de relief, izbăvite de păcat prin îndumnezeierea umanului, încetează ca prin minune să geamă, împărtășindu-se alături de întreaga zidire, de vigoarea netrecătoare a harului supraabundent.
Stânca-val este unitatea constitutivă a creeatului restaurat, din care este alcătuit peisajul Întrupării Domnului și cel al Apocalipsei…”
