Sâmbătă 18 iunie 2011, după-amiază, s-a mutat la Domnul Alexandru Târpa, consilier şi fost epitrop al bisericii noastre, la vârstă de 84 de ani. A fost un personalitate remarcantă dar discretă, cult, dar smerit. Un intellectual creştin care face cinste Bisericii strămoşeşti. S-a născut în 4 iulie 1927 la Constanţa, din părinţi macedoneni. A absolvit Facultatea de Medicină din Bucureşti, între anii 1946-1952. A făcut parte din grupul de la Mănăstirea Antim, Rugul Aprins. În 1947 a fost arestat pe motive politice şi eliberat cîteve luni mai târziu, în preajma Crăciunului. S-a căsătorit în anul 1958 cu Maria Elena şi au avut două fete: Mihaela şi Raluca. În anul 1963 a înfiinţat Secţia de Boli profesionale a Spitalului Petrol Ploieşti. În anul 1966 a înfiinţat un Institut de Cercetare în Medicina Muncii la Bucureşti, pe care l-a condus până la ieşirea la pensie, în anul 1994. A fost Medic Primar de Boli Profesionale, Doctor în Ştiinţe Medicale. Are numeroase lucrări şi publicaţii de profil, participări la manifestări ştiinţifice interne şi internaţionale. A avut o vastă cultură umanistă, un bogat interes pentru un cerc extrem de larg de domenii. Ştia limbile franceză, engleză, germană, spaniolă, italiană, latină. Era un fin meloman, cânta la pian, compunea poezii. Participă la slujbele Bisericii Sfânta Treime Ghencea din anul 1974. A fost epitrop şi consilier al Bisericii. A făcut multe danii astfel încât, împreună cu soţia, doamna Maria Elena sunt consideraţi ctitori ai acesteia. L-am cunoscut în anul 2005, când am venit preot aici. Un om de o mare fineţe şi eleganţă, atât în gândire, cât şi în vorbire şi purtare. Un om de la care am învăţat multe. În acelaşi timp, foarte modest, echilibrat, smerit. Am participat împreună la o emisiune la Trinitas TV, remarcându-se vasta cultură şi fineţea gândirii. Slujba înmormântării a avut loc marţi, 21 iunie, la ora 12.00 în biserica noastră. Au oficiat cei trei preoţi de la biserica noastră: Pr. Ştefan Stănculescu, Pr. Alexandru Lungu şi Pr. Ion Grădincea. Alături de familie, rude şi prieteni au participat mulţi dintre credincioşii vechiai noştrii. Îşi dorea foarte mult să vadă terminată şi restaurarea picturii din biserică. Din păcate, doar Sfântul Altar şi Pridvorul le-a văzut terminate. Restul, le va vedea de acolo de sus, din raiul desfătării, unde credem că se află, rugând pe Bunul Dumnezeu să ne ajute să terminăm. Cu siguranţă că aceste rânduri, care au la bază cele câteva date biografice oferite de familie, nu reflectă decât palid personalitatea Dr. Alexandru Târpa, aşa cum a fost el. Cei care l-am cunoscut suntem conştienţi că măcar acum, după ce s-a mutat în lumea veşnică, ar trebui să cercetăm mai aprofundat viaţa sa pentru a înţelege lupta şi caracterul său. În acelşi timp, suntem conştienţi de ceea ce reprezenta el şi poate ar trebui să regretăm că nu am fost mai mult timp în preajma sa pentru a înţelege şi a învăţa din cultura şi trăirea duhovnicească pe care le avea. Pentru că, este sigur că avea o trăire spirituală aleasă, ere un intelectual înduhovnicit, în cel mai înalt şi simplu înţeles al expresiei. Însă, chiar şi numai aceste rânduri, până la o completare a datelor despre viaţa si trăirea sa, pot fi un început al recunoaşterii celui ce a fost Dr. Alexandru Târpa. Dumnezeu să-l aşeze în ceata sfinţilor. (Pr. Ion Grădincea, 22 iunie 2011)
