Duminica a 5-a din post În această duminică, biserica ne aminteşte apropierea patimilor Mântuitorului nostru Iisus Hristos, de smerenia la care ne-a îndemnat mereu şi de pocăinţa adevărată a Mariei Egipteanca, pocăinţă care ne poate face vrednici de a urma pe Hristos pe drumul Crucii spre Înviere. La sfânta Liturghie se citesc două texte evanghelice: Marcu, capitolul 10, versetele 32-45 şi Luca, capitolul 7, versetele 36-50. În primul text evanghelic, înţelegem că Mântuitorul se pregătea pentru actul suprem al misiunii sale pământeşti, patima şi moartea, dar în acelaşi timp îi pregătea şi pe ucenicii Săi să poată rezista acestora. Ca dovadă că aveau nevoie de această întărire şi pregătire este tocmai textul Sfintei Evanghelii; cererea celor doi fraşi de a sta foarte aproape de Domnul lor, arată că aveau încă a spori sufleteşte pentru a înţelege menirea lui Mesia, ai căror ucenici erau ei: El a venit printre oameni, Dumnezeu fiind, ca să-i slujească. A venit ca prin patima, moartea şi Învierea Sa, să slujească la salvarea şi mântuirea tuturor. A venit ca să înveţe pe oameni că jertfa de sine şi smerenia sunt cele ce stau la baza urcusului spre ceruri. Al doilea text evanghelic, de la Luca 7, 36-50, este al cuvioasei Maria Egipteanca. Prezintă modelul de pocăinţă din Sfânta Scriptură pe care l-a urmat întocmai cuvioasa Maria Egipteanca: asemenea femeii păcătoase care a venit la Iisus, plângând şi a uns picioarele Lui cu mir preţios şi le-a şters cu părul său, aşa şi cuvioasa Maria Egipteanca a obţinut iertarea păcatelor ei cele multe, căci mult a iubit pe Dumnezeu. Pocăinţa celor două femei a devenit astăzi pildă pentru noi toţi. A devenit îndemn şi mărturie, că oricând, oriunde ne-am afla pe treapta păcătoşeniei, putem fi iertaţi, dacă iubim la fel de mult pe Dumnezeu. Să căutăm să citim viata cuvioasei Maria Egipteanca pentru a ne folosi de modelul ei de pocăintă.
