Sâmbătă, 23.06.2018, în cadrul Festivalului costumului tradițional românesc: „Simt și mă îmbrac românește”, aflat la a II-a ediție și în fața unui public numeros format din credincioși ai parohiei noastre și nu numai, Doamna Profesoară Marilena Istrate a prezentat eseul tematic Ia românească în contextul Marii Uniri.
În cele ce urmează vom reda integral eseul:
„
Sărbătorim Centenarul Marii Uniri în costume populare, așa cum am pomenit de la străbuni. România este una dintre puține țări ale lumii unde, în mileniul III, oamenii încă mai poartă costume tradiționale și în zilele de lucru, nu doar la marile sărbători.
Femeile românce au confecționat din materiale prime aflate în gospodăria țărănească minunatele ii, fote, marame, vâlnice, năframe, catrințe. Cu măiestrie, cu dragostea lor pentru frumos, pentru acest colț de rai, unde au văzut lumina zilei, punând cele mai alese trăsături ale sufletului pe pânza albă, în culorile cerului, ale apelor, grâului, florilor câmpului.
Costumul popular însoțea omul de la naștere până la moarte. Năframa era simbolul legăturii tinerilor miri, stătea la icoană, iar la moartea soților, se împărțea în două.
Ia de Sânziene era cea mai frumoasă dintre cămeșile din zestrea fetelor. Cea mai mândră și mai harnică fată era aleasă Drăgaică.
În 1885, Regina Elisabeta sugera ca, la balul curții, toate doamnele să se îmbrace în costum popular. Regina Maria, care și-a dăruit inima României, alături de prințese, a îmbrăcat multe costume populare.
În icoanele noastre, Sfânta Muceniță Filofteia de la Curtea de Argeș, pomenită pe 7 decembrie, este înfățișată în costum tradițional. Sfântul Mucenic Ioan Valahul, luat rob la turci la 15 ani, chinuit și ucis la 17-18 ani, este pictat în costum popular, fiind pomenit pe 12 mai.
În timpul lucrului, femeile spuneau o rugăciune ortodoxă pentru comunicarea cu Hristos: „Cămara Ta, Mântuitorule, o văd împodobită. Și îmbrăcăminte nu am ca să intru într-însa. Luminează-mi haina, taina sufletului meu! Și mă mântuiește, Mântuitorul Meu!”.
Ia zugrăvește frumusețea sufletului românesc, mărturisind România spirituală, fără hotare. O Românie Mare care s-a construit prin jertfa soldaților și ofițerilor noștri. Cei care au dovedit o vitejie fără seamăn. „Treceți batalioane române Carpații/ La arme cu frunze și flori./ Ne-așteaptă izbânda, ne-așteaptă și frații/ Cu inima la trecători” așa cântau soldații români care au trecut de două ori Carpații pentru eliberarea fraților din Ardeal.
Generalul Eremia Grigorescu a sous la Oituz: „PE AICI NU SE TRECE!”. Generalul Averescu a spus la Mărăști : „ÎNVINGEM ORI MURIM!” Iar soldații români, în cămăși țesute în casă de soții sau mame iubitoare, fără vestoane, mulți și fără căști, cu baioneta la armă, au arătat lumii un eroism legendar.
În multe sate, clopotele bisericilor au fost luate pentru a fi transformate în gloanțe. Preoții au fost alături de ostași spovedindu-i și împărtășindu-i. Regina Maria i-a îmbărbătat pe soldații români pe front, a fost în spitalele de campanie. Soldații, oameni simpli, o numeau „mămuca noastră”. Își iubeau atât de mult comandanții încât îi considerau părinții lor. Generalului Ion Dragalina îi spuneau „Taica Drag”. Chiar și generalului francez Berthelot, șeful misiunii militare franceze din iarna-primăvara 1917-1918, îi spuneau „Taica Burtălău”.
Vitejia lor a atras admirația poporului englez, chiar și a dușmanilor: mareșalul german Paul von Hinderburg spunând: „ ROMÂNII AU LUPTAT CA LEII !”. Jertfa lor a făcut posibilă Marea Unire.
La 1 DECEMBRIE 1918, neamul nostru s-a întregit. În căruțe, îmbrăcați în costume populare, românii din toate provinciile au venit la Alba-Iulia. 100 000 de oameni. Cântând, plini de bucurie, veneau cu preoții în frunte. În Sala Unirii, cei 1228 de delegați din comune au semnat Declarația Unirii. Vasile Goldiș a strigat: „TRĂIASCĂ ROMÂNIA MARE !”.
Așa spunem și noi în anul 2018, după 100 de ani. Și nu uităm cuvintele scrisorii adresate înainte de moarte poporului român de Părintele Iustin Pârvu:
„Popor român!
Îți scriu pentru că sper că măcar acum, să îți amintești cine ai fost, cine ești și poate așa vezi încotro te îndrepți!
Ești singurul popor european care încă trăiește acolo unde s-a născut.
Trezește-te, popor român, trezește-te, român adormit, și nu lăsa să se șteargă dintr-o trăsătură de condei, tot ce ți-au lăsat părinții!”
Să rugăm pe SFÂNTA TREIME, pe MĂICUȚA DOMNULUI și pe TOȚI SFINȚII să ne ajute să rămânem uniți în credință și să ne păstrăm costumul popular.”
„TRĂIASCĂ ROMÂNIA MARE!”
