~ Personalități feminine în istoria țării: modele de credință, jertfă și curaj ~
Continuăm omagiul adus personalităților feminine cu Olga Sturdza, doamna care a bandajat mai multe răni și a îngrijit mai mulți orfani decât orice altă femeie de rând. Rămâne un model demn de urmat pentru orice femeie creștină care înțelege că menirea ei în lume nu se rezumă doar la lucruri mărunte.
Olga Mavrocordat s-a născut la 27 septembrie 1884, arătând încă din copilărie o înclinație către artă. Datorită condiției bune, a studiat pictura şi sculptura la Berlin, Dresda şi Paris, deschizîndu-și ulterior ateliere de sculptură în țară și străinătate.
În anul 1908, Olga s-a căsătorit cu prinţul Mihail Sturdza, pe care îl cunoscuse în Franța. La sfârșitul Primului Război Mondial cei doi au părăsit Franţa cea cosmopolită în favoarea Iaşilor, lăsând viaţa confortabilă şi luxoasă, în favoarea ţării şi a poporului.
Contextul în care familia Sturdza s-a întors în țară era înfricoșător. Însă în loc să privească descumpănită, Olga a găsit curajul să lupte. Aceasta a condus Comitetul de primire a refugiaţilor şi Societatea ocrotirii orfanilor. De asemenea, prinSocietatea de Ocrotire a Orfanilor din Război, a adăpostit şi instruit 340.000 de orfani în toată ţara.
În aceeaşi perioadă, familia Sturdza a asigurat hrana a sute de familii, a împărţit lemne gratuit către populaţia din jurul Iaşului şi a dat ajutoare constând în hrană şi haine.
În fostul Palat Sturdza, Olga a găzduit pe rând Societatea Ortodoxă Națională a Femeilor Române și Liceul Ortodox de Fete. A fost prima care a înființat o şcoală de îndreptare pentru copii din România (şcoală de corecţie).
Până în anul 1934, au fost organizate 27 de orfelinate, sanatorii şi spitale. Anul 1941 a adus un nou război, din care Moldova a ieşit sfâşiată, dar instituţiile principesei Olga au alinat multe suferinţe. A continuat să fie maica răniţilor şi a orfanilor din Moldova, până la instalarea unui regim de tristă amintire.
În anul 1953, după ce pierduse pe rând toate proprietățile familiei, a fost arestată împreună cu nora sa Ileana Manu-Sturdza şi nepotul Mihai Dimitrie, sub învinuirea că au vândut material lemnos de pe fosta proprietate de la Hangu. Cele două femei au fost încarcerate la penitenciarele Mislea şi Jilava, îndurând nouă luni de cruntă detenţie şi apoi muncă forţată din pricina actelor de binefacere şi a originii lor nobile.
După eliberarea din anul 1957, prin intervenţia ambasadorului grec Argyropoulos, Olga a luat calea exilului în Franța tinereții sale.
Departe de Moldova pe care atât de mult a iubit-o şi a ajutat-o, la 10 iulie 1971, principesa Olga Sturdza a trecut la Domnul, lăsând în urmă o amintire luminoasă și un ideal pentru orice femeie creștină.
