~ Personalități feminine în istoria țării: modele de credință, jertfă și curaj ~
Dedicăm ziua de 7 martie Virginiei Andreescu Haret și lui Nuni Dona, celor două femei talentate cărora, deși nu știm, le datorăm construcția bisericii noastre.
Prima dintre ele a fost prima femeie arhitect din țara noastră și prima femeie din lume care a ajuns la gradul de arhitect inspector general.
S-a născut la 21 iunie 1894, ca fiică a pictorului Ion Andreescu. La 18 ani a intrat prima la Școala Superioară de Arhitectură, iar în paralel a studiat Belle-Arte. S-a perfecţionat la Roma, unde a luat parte şi la cercetări arheologice.
În 6 iulie 1919 proiectul ei de diplomă cu tema „O Academie de Arte Frumoase” a obţinut calificativul maxim și a fost prezentat la Expoziţia absolvenţilor Şcoalei de Arhitectură în anul 1925, fiind distins cu premiul Ministerului Instrucţiunii Publice.
Din 1923, nora lui Spiru Haret a lucrat în serviciul tehnic al ministerului Educației nationale. În perioada interbelică a reprezentat România la Congresele internaționale de arhitectură la Roma, Paris, Moscova și Bruxelles. Pentru activitatea sa a primit de-a lungul vieții nenumărate premii care i-au confirmat valoarea.
Printre cele mai importante realizări ale sale se numără o serie de blocuri de pe Calea Victoriei, Liceul „Gheorghe Șincai” și Colegiul Național „Cantemir Vodă” din București, imobilul fostei Societăți „Tinerimea Română” și multe altele.
În ceea ce privește Biserica Sfânta Treime – Ghencea, aceasta a fost singurul lăcaș de cult dintre construcțiile sale, piatra de temelie punându-se în anul 1927, iar construcția durând până în anul 1934, perioadă în care planurile realizate de Virginia o propulsează în atenția tuturor.
A trecut la cele veșnice la 6 mai 1962 și a rămas în conștiința tuturor ca o fire distinsă și un arhitect desăvârșit.
Cea de a doua a fost cunoscută ca nepoata scriitorului și omului politic Barbu Stefănescu Delavrancea și a fost o pictoriță dedicată muncii sale.
Niculina Dona, cunoscută ca Nuni, s-a născut în anul 1916 și încă din copilărie este îndrumată către pictură de către mama ei, ea însăși o artistă foarte cunoscută și apreciată în epocă.
Se înscrie la Academia de Arte Frumoase, unde va frecventa clasa de pictură a profesorului Francisc Șirato. După absolvire (1939) va deveni o prezență activă în viața plastică românească, expunînd la Saloanele Oficiale de pictură și grafică.
În 1942 primește premiul „Elena și Anastase Simu”, iar în 1944 are loc prima sa expoziție personală la Ateneul Român. După 1950 desfășoară o susținută activitate în domeniul artelor decorative, cu lucrări în tehnica frescei și a mozaicului.
Cât privește Biserica noastră, Nuni Dona a realizat pictura interioară, în frescă, alături de profesorul Gheorghe (Ghiță) Popescu, în stil neobizantin, între anii 1941-1948. Talentul lui Nuni a făcut ca pictura bisericii să fie apreciată ca cea mai reușită de acest gen din întreg Orientul Creștin, așa cum este scris și pe o pisanie aşezată în interiorul bisericii.
A trecut la Domnul în noiembrie 2009, fiind apreciată pentru munca și talentul ei deosebite.
