Postul Adormirii Maicii Domnului, începe la 1 august şi se încheie la 15 august, în ziua Marelui Praznic. Este o rânduială creştină întru reamintirea virtuţilor Sfintei Fecioare Maria, care şi-a petrecut întreaga viaţă, încă din pruncie, în post şi rugăciune continuă, pentru mântuirea neamului omenesc. Strămoşii noştri au fost alungaţi din paradis pentru că n-au păzit legea postului. De aceea, prin post, omul poate reintra în paradisul pierdut. “Postul este un mijloc prin care se asigură echilibrul fiinţei umane. El ne introduce într-o atmosferă de cumpătare, de înfrânare, de jertfă, care, toate, duc la îndreptare.
Fiinţa umană este adesea asaltată de furtuna patimilor, la care ne duce de atâtea ori, fie pofta trupului, fie a minţii”. Filosoful şi înţeleptul antic Platon spunea că în firea omului se întâlneşte mândria leului, pornirea răpitoare a leopardului, viclenia şarpelui, precum şi pornirile rele ale altor vieţuitoare. Dar tot el adaugă: «Omul are suflet raţional cu care poate stăpâni toate aceste patimi».
Cine se plânge că nu se poate înfrâna de la nimic, înseamnă că nu poate face nici un bine pentru că a posti înseamnă a începe să faci binele. Postul nu trebuie considerat ca o povară sau osândă, ci ca o modalitate de eliberare de patimi, din robia acestora”, explică părintele profesor Vasile Borca în cartea “Învăţături şi rugăciuni folositoare”, menţionând totodată că “postul e jertfă, mica noastră jertfă pe care o aducem lui Dumnezeu, ca răspuns la jertfa Sa mare pentru mântuirea noastră.
Este un act de înfrângere a egoismului, de biruinţă, înfrânare şi stăpânire asupra pornirilor rele care izvorăsc de atâtea ori din firea noastră rănită de păcate.”
Despre post, Sfântul Ioan Scărarul ne învaţă: ” După cum şarpele nu poate să lepede de la sine pielea cea veche, decât dacă trece printr-o strâmtoare, tot aşa şi haina ponosită a omului vechi nu o putem lăpăda numai dacă vom trece prin calea cea strâmtă şi îngustă a postului şi a smereniei”.
Mâncarea de post ne aduce aminte de Cuvântul Domnului adresat primilor oameni, înainte ca aceştia să cadă în păcat, Cuvânt pe care îl regăsim în Sfânta Scriptură: “Şi a zis Dumnezeu: «Iată, vă dau vouă toată iarba dătătoare de sămânţă pe faţa ‘ntregului pământ, şi tot pomul purtător de rod cu sămânţă de pom într’însul; acestea vă vor fi vouă spre hrană»” (Facerea, 1, 29). Aşadar, postul a fost aşezat de Dumnezeu ca o lege veşnică. Rânduiala postului a fost urmată de Însuşi Domnul Iisus Hristos. Sfinţii Apostoli au respectat această sfântă pravilă. Preoţii, urmaşii Apostolilor, le urmează poveţele, îndrumând oamenii pe calea mântuirii, prin rugăciune, prin ajunare şi abţinere de la mâncarea de frupt, mai ales în cele patru mari posturi de peste an. “Cercetând istoria Bisericii, constatăm că toţi cei care au dobândit desăvârşirea şi mântuirea au avut în mare cinste şi au iubit postul. Toţi sfinţii, prin post şi nevoinţă au dobândit sfinţenia.
Unde postul nu este respectat, dispare din viaţă sfinţenia, năzuinţa omului spre desăvârşire, spre înnobilare; degradarea umanului ia ritmuri galopante”, mai spune părintele profesor Vasile Borca în cartea “Învăţături şi rugăciuni folositoare”. Sfântul Vasile cel Mare ne indică virtuţile postului care “este cel mai bun străjer al sufletului, cel mai sigur tovarăş al corpului, arma vitejilor, întărirea atleţilor. El alungă spiritele, îndeamnă la pietate, face să iubim înfrânarea, inspiră modestia, dă curaj în război şi învaţă a iubi pacea. Postul dă aripi rugăciunii… Postul este sprijinul caselor, părintele sănătăţii, povăţuitorul tinerimii, podoaba bătrânilor… amicul sigur al soţilor”.
Postul Adormirii Maicii Domnului este mai puţin aspru decât Postul Paştilor, însă mult mai sever decât cel al Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel şi al Naşterii Domnului, când, în fiecare sâmbătă şi duminică, Biserica a rânduit dezlegare la peşte. Aşadar, în Postul Sfintei Marii este permis consumul de peşte la 6 (19) august, la sărbătoarea Schimbării la Faţă a Domnului.
