Rânduiala postului are ca scop curăţirea sufletului.De aceea,prin post, cum spune Sfântul Ioan Gură de Aur,se depărtează tot duhul zburdălniciei şi al păcatului din trup,lăsând sufletul în putere de a săvârşi lucrarea faptelor bune şi a virtuţilor. Pocăinţa este începutul şi condiţia pentru o adevărată viaţă creştină.Prima învăţătură a Mântuitorului Hristos când a început să propovăduiască a fost: „ Pocăiţi-vă !”( Mt. IV, 17 ).Postul este cu adevărat o şcoală a pocăinţei la care fiecare creştin trebuie să meargă an de an pentru a-şi adânci credinţa,a-şi revalorifica şi,dacă este posibil, a-şi transforma viaţa.Nu exista post fara postire.Se pare,totusi,ca multi oameni,astazi,fie nu iau in serios postirea,iar daca o fac, inteleg gresit scopurileduhovnicesti.Pentru unii,postirea consta intr-o,,renuntare” simbolicala ceva;pentru altii,ea este o respectare a prescriptiilor alimentare.Insa cel mai greu post este cel al minţii şi al limbii,al înfrânării de la cele mai multe gânduri rele şi de la rostirea unor cuvinte necuvincioase,glume,clevetiri,etc.La fel de greu este si postul cu privirea, căci cele mai multe păcate se nasc în om prin ochi. Cel mai desăvârşit model de post ni l-a arătat Însuşi Mântuitorul nostru, Iisus Hristos,care s-a nevoit în pustie,iar apoi Şi-a început activitatea mesianică.Conform cuvintelor Mântuitorul că „acest neam de diavoli nu poate fi izgonit decât cu post şi rugăciune” (Matei 17,21),rugăciunea fără post,dar şi postul fără rugăciune,nu au nicio valoare. Împreuna,ele ard diavolii, risipesc puterea lor,înmoaie inimile,aduc lacrimi de pocăinţă,curata o mulţime de păcate, nasc şi dau putere celorlalte fapte bune. Deci,să ne întărim în credinţă,sa postim cu multa bucurie si sa ne îndemnăm unii pe alţii la fapte bune! Amin!.
