Nimic n-a făcut Iisus la întâmplare. Astfel S-a suit în corabie, cu un scop bine determinat: acela de a dezlega un suflet de muncile legătorului de demoni, care se chinuia în ţinuturile gadarenilor. Pe mare s-a stârnit fără veste o furtună. Iisus a certat pe cine avea de certat din spatele vântului şi valurilor apei şi s-a făcut linişte mare. De cealaltă parte a mării, Îl întâmpină pe Iisus altă furtună, într-un suflet în care dracii stârniseră viforul cel mai de pe urmă al pustiirii şi decăderii. Făcuseră dintr-un om o fiară care rupea lanţurile şi un criminal care pustiise aceea parte a gadarenilor. Diavolii îi dăduseră în locul însuşirilor de om, fioroasa libertate de a fi între oameni un drac. Ei bine, totuşi, omul acesta avea un suflet, Iisus propovăduise în multe locuri că „sufletul este mai de preţ decât toată lumea, şi ce-ar da omul în schimb pentru sufletul său?”. De aceea, cu prilejul îndrăcitului din Gadara, Iisus o ia pe altă cale: arată cu o minune preţul unui suflet. A pus în cumpănă un suflet, al celui mai decăzut dintre oameni cu preţul, deocamdată, al unei turme de 2000 de porci, nu încă cu toată lumea. Şi a dat pierzării turma de porci a gadarenilor, pentru mântuirea unui suflet. Cumpăna aceasta, între preţul unui suflet în ochii lui Dumnezeu şi preţul turmei de porci în ochii gadarenilor a ieşit cu scandal. Şi poate tocmai scandalul ce a urmat pune mai bine în cumpănă valoarea sufletului, întrucât gadarenii au trebuit să mintă preţul sufletului pe care îl pierduseră ei în porci. Răi de pagubă cum erau, tot oraşul ieşi întru întâmpinarea Lui şi văzându-L Îl rugară să Se ducă de pe hotarele lor (Matei 8, 34; Luca 8, 37). Cu alte cuvinte, pentru paguba pe care le-a făcut-o „L-au dat pe Dumnezeu afară din hotarele lor”. Ei s-au declarat pentru porci, nu pentru suflet! Iisus S-a conformat: „Intrând în corabie, S-a înapoiat”. Atâta avea de făcut: gadarenilor le-a dat un misionar. Şi un fost îndrăcit nu este un misionar de rând. Intelegem ca Evanghelia Duminicii a V-a dupa Rusalii este o Evanghelie a vindecarii si o Evanghelie a intelepciunii lui Dumnezeu. Evanghelie a vindecarii, pentru ca Mantuitorul Iisus Hristos a vindecat doi oameni indraciti, stapaniti de duhuri rele sau necurate, precum si pe locuitorii cetatii Gadarei de duhul lacomiei, de prea multa lacomie dupa cele materiale si de uitare a vietii spirituale sau a vietii duhovnicesti. Este insa si o Evanghelie a intelepciunii lui Dumnezeu Care uneori nu pedepseste direct omul, ci il priveaza, il lipseste de lucruri din jur pentru ca sa-si aduca aminte ca toate cele din jurul sau sunt trecatoare si ca netrecator este numai harul lui Dumnezeu care se dobandeste prin credinta in Iisus Hristos, prin rugaciune, prin impartasirea cu Sfintele Taine si prin savarsirea faptelor bune. Insa Dumnezeu nu ingaduie niciodata ca omul sa fie ispitit peste puterea lui si fara un scop anume. Astfel, „trebuie ca Insusi Dumnezeu sa ingaduie, precum singur stie, in grija Lui de lume si in iubirea de oameni, diavolului sa aduca, prin slujitorii lui, diferite pedepse asupra noastra pentru pacatele savarsite. Aceasta se arata limpede in istoria lui Iov, unde se spune ca diavolul n-a putut sa se apropie de Iov fara ingaduirea lui Dumnezeu” (Sfantul Maxim Marturisitorul, Filocalia rom., Vol. III, p. 124). Iata de ce Evanghelia ne indeamna la mai multa credinta in Hristos. Deci, daca suntem uniti cu Hristos, duhurile rele nu au putere asupra crestinului. Daca un crestin se roaga dimineata, la pranz si seara si foarte adesea spune „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul!”, duhurile rele nu au putere asupra celui care este plin de harul iubirii lui Hristos. Daca savarsim fapte bune, daca mergem la biserica, daca ne impartasim mai des cu Sfintele Taine, ne intarim duhovniceste si putem lupta impotriva duhurilor necurate, spre slava Preasfintei Treimi, bucuria ingerilor din ceruri si mantuirea noastra. Amin.
