VLĂDICA TEOFAN ÎNALȚĂ CEL MAI EMOȚIONANT NECROLOG MITROPOLITULUI BARTOLOMEU: “A fost un urias si ramane un urias. Vocea lui care chema lupta nu este stinsa, rasuna mai puternic prin rugaciune”
„Înaltpreasfinţitul Mitropolit Bartolomeu a plecat la cer, de fapt, s-a născut în Cer, cum au spus cei vechi. A fost un uriaş şi rămâne un uriaş, un uriaş pentru că a reuşit să îmbine ceea ce puţini, foarte puţini reuşesc să facă: o credinţă de cremene în Dumnezeu, o cultură imensă şi o capacitate uimitoare de a sluji Biserica şi neamul. Din această seară, vocea Mitropolitului Bartolomeu nu mai răsună, nu mai cheamă la luptă. Vocea lui nu mai are posibilitatea să creeze împotriviri. Dar dacă vocea lui nu mai răsună, rugăciunea Mitropolitului Bartolomeu este mai puternică acum. De fapt, vocea lui nu se va mai manifesta de acum, decât prin rugăciune, rugăciune în faţa Tronului Preasfintei Treimi. Zic aceasta pentru că am sentimentul lăuntric că după o viaţă de luptă aprigă, Mitropolitul Bartolomeu a ajuns la tărâmul păcii. Şi Dumnezeu, în Împărăţia Sa, l-a primit cu braţele deschise. Rugăciunea lui devine vocea lui, glasul lui, care din înălţimea Cerului va răsuna de acum şi mai puternică.
Mitropolitul Bartolomeu a plecat la Cer, deja l-a întâlnit pe Patriarhul Iustinian, pe Patriarhul Teoctist, pe Mitropolitul Firmilian al Olteniei, pe părinţii lui, cei care i-au fost foarte dragi. Ne priveşte împreună cu aceştia din înălţimea Cerului şi ne cere nouă, rămaşi încă în valea plângerii acestei lumi, să mergem pe drumul pe care ei l-au bătătorit, iar Mitropolitul Bartolomeu a avut un drum frumos, un drum adânc, un drum înălţător. A mers pe el cu dreptate, a mers pe el cu credinţă, a mers pe el cu îndrăzneală mărturisitoare a valorii Bisericii Ortodoxe şi a valorii neamului românesc. Dumnezeu să-l odihnească în pace. Credinţa în înviere, în Domnul cel mort şi înviat îi ajută, în primul rând, pe ardeleni şi pe români, în genere, să trecem peste acest moment şi credinţa în Dumnezeu ne ajută să ne ancorăm în nădejdea că vocea marelui Mitropolit Bartolomeu nu este stinsă, prin rugăciune vocea lui devine mai puternică.
Dumnezeu să-l odihnească în pace!”
(sursa: Theologhia (apud Basilica) IPS Teofan: Din această seară, vocea Mitropolitului Bartolomeu nu mai răsună, nu mai cheamă la luptă)
***
- Presb. Corina Negreanu: La catafalcul din Catedrala Mitropolitană a Clujului pe unde am trecut să ne luăm rămas bun de la Părintele nostru Mitropolit Bartolomeu Anania
Despărțirea de dînsul este vremelnică pentru că nădejdea noastră e că ne vom întîlni cu Înalt Prea Sfinția Sa mai cu adevărat în Ziua cea neînserată a Împărăției lui Dumnezeu. Ne spunea odinioară, că moartea este precum tăcerea scurtă, pauza dintre două sunete într-o partitură muzicală, atît de necesară pentru armonia melodică a cîntecului. Pauză între sunetul vieții care a fost și sunetul vieții ce va să fie.
Ne despărțim nu numai de cel care ne-a fost arhiereu ci mai mult, de cel ce ne-a învățat și ne-a schimbat felul de a ne raporta și a ne închina la/lui Dumnezeu. Mai presus de toate a fost părintele nostru duhovnicesc, cel ce s-a străduit să ne nască sufletele pentru Hristos.
Îî sărutăm dreapta cu fiiască plecăciune și spunem cu dînsul că: ,,moartea nu există!”
